si prin felul in care stiu sa si-l puna in valoare "
Aceste cuvinte cu care doamna Ana Blandiana isi incepe un articol publicat in numarul omagial dedicat in februarie Memorialului de la Sighet de revista "22" sunt ,credem ,cele mai potrivite pentru a ne apropia si intelege adevarata valoare a demersului inceput acum 18 ani de Fundatia " Academia Civica". Rezultatul : o institutie complexa (muzeu,centru international de studii,centru de conferinte , o impresionanta banca de date),un loc in care comunismul devine cu adevarat pe intelesul tuturor.....
Prin amabilitatea Fundatiei Academia Civica postam cateva imagini revelatoare pentru ceea ce inseamna astazi vechea inchisoare a Sighetului .....
Pentru cei care nu cunosc istoria acestei puscarii setuate in plin cetru al orasului iata cateva repere preluate de pe site-ul Memorialului pecare va invit staruitor sa-l vizitati
"Închisoarea din Sighet a fost construită în 1897, de autorităţile austro-ungare, cu ocazia aniversării "primului mileniu maghiar". După 1918 a funcţionat ca închisoare de drept comun.
După 1945 prin Sighet se făcea repatrierea foştilor prizonieri şi foştilor deportaţi din U.R.S.S.
În august 1948 a devenit loc de detenţie pentru un grup de studenţi, elevi şi ţărani maramureşeni, dintre care o parte trăiesc şi azi la Sighet.
În zilele de 5-6 mai 1950 au fost aduşi la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga ţară (foşti miniştri, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politicieni), unii dintre ei condamnaţi la pedepse grele, alţii nici măcar judecaţi. Majoritatea aveau peste 60 de ani.
În octombrie-noiembrie 1950 au fost transportaţi la Sighet şi 45-50 de episcopi şi preoţi greco-catolici şi romano-catolici. Penitenciarul era considerat "unitate de muncă specială", cunoscută sub numele de "colonia Dunărea ", dar era, în realitate, un loc de exterminare pentru elitele ţării şi în acelaşi timp un loc sigur, de unde nu se putea fugi, frontiera Uniunii Sovietice fiind situată la mai puţin de doi kilometri.
Deţinuţii erau ţinuţi în condiţii insalubre, hrăniţi mizerabil, opriţi de a se întinde ziua pe paturile din celulele fără încălzire. Nu aveau voie să privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiţi să stea la "neagra" şi "sura", celule de tip carceră, fără lumină). Într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât se putea vedea numai cerul. Umilinţa şi batjocura făceau parte din programul de exterminare.
În 1955, ca urmare a Convenţiei de la Geneva şi a admiterii României comuniste (RPR) în ONU, a avut loc o graţiere. Parte din deţinuţii politici din închisorile româneşti au fost eliberaţi, parte transferaţi în alte locuri, inclusiv în domiciliu obligatoriu. La Sighet din cei circa 200 de deţinuţi, 52 muriseră. Închisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun. Totuşi, deţinuţi politici mai apăreau şi în anii următori, mai ales "în trecere" spre spitalul psihiatric din localitate.
În 1977 închisoarea a fost dezafectată, devenind fabrică de mături, depozit de sare şi, în cele din urmă, o ruină părăsită."
Beneficind de excelenta gazduire oferita de Bibioteca Metropolitana - filiala Dimitrie Cantemir am realizat timp de 2 ore o intoarcere in timp,vorbind deopotriva despre trecutul comunist dar si despre ce al Memorialului,despre mentalitati,despre Scoala Memoriei ,despre vremurile de atazi dar si despre cele viitoare greu de imaginat ca fiind locuite de populatii amnezice .....S-ar impune credem un muzeu al comunismului in Bucuresi,poate la Jilava ,poate la Malmaison .....Deciziile nu ne apartin . Semnalam doar ca in Romania un grup de entuziasti,condusi de un poet au reusit sa ne arate ca fapta poate birui vorba cea demagogica si goala de continut . Afost se pare doar o victorie de mument. Nu cu trecutul avem a ne lupta ci din pacate cu prezentul si cu ....prezentii !
Invitati nosti au fost :
Ana Blandiana, preşedinte al Fundaţiei Academia Civică şi fondatoarea Memorialului
Romulus Rusan, vicepreşedintele Fundaţiei Academia Civică, fondator al Memorialului, director al Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului
prof. univ. Nicolae Noica, vicepreşedintele Fundaţiei Academia Civică
dr.Ioana Boca, director executiv al Fundaţiei Academia Civică
Zenovia Pavlică, profesoara coordonatoare a elevilor care participă la Şcoala de Vară de la Sighet
Veta Gruia, profesoară de istore la Colegiul Naţional "Tudor Vianu", participantă la cursurile de la Sighet
Alice Bancu, elevă la Colegiul Naţional "Tudor Vianu", unul dintre cei 50 de cursanţi ai Şcolii de Vară de la Sighet, ediţia 2010
Emilian Colceriu, profesor de istorie la Şcoala Centrală, particioant la primele ediţii ale Şcolii de Vară de la Sighet în calitate de elev, iar în ultimii ani profesor cursant la Sighet
Gabriel Grecu, profesor de istorie la Şcoala nr. 40, participant la cursurile de la Sighet
Cătălin Constantinescu, student la Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti, fost cursant al Şcolii de Vară de la Sighet, implicat în proiectele de istorie orală ale Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului
 |
| Memorialul astazi |
 |
| Inchisoarea in momentul preluarii de catre Fundatia Academia Civica |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu