Cu Larry L. Watts despre mentalitati,mistificari, manipulari si ....comunism

 

                               

"O stafie umbla prin Europa - stafia comunismului"                                                                     

            Aceasta stafie, vestita de Karl Marx si Frederich Engels in Manifestul Partidului Comunist publicat in primavara anului 1848, a ratacit ea ce a ratacit si in 1917 a coborat dintr-un bine pazit vagon de tren in Rusia zguduita de revolutia burgheza. Avea chipul lui Vladimir Ilici Ulianov.

          A luat apoi mii, zeci de mii de alte fete ( dintre care se distinge,fara indoiala, cea a lui Stalin ) si a inceput sa bantuie spatii intinse propovaduind o fericire iluzorie dar aducand, concret, dictaturi ce au provoct milioane de victime.....
           Se implinesc 95 de ani de cand comunismul a biruit intr-o tara, sau o tara, Rusia.
           Vom vorbi astazi despre comunism dar nu numai despre comunism cu un invitat de exceptie, domnul profesor doctor Larry L. Watts autorul monumentalei lucrari "Fereste-ma, Doamne de prieteni", o carte fundamentala pentru noi romanii, o carte prin care un specialist american ne ajuta sa ne intelegem.

        Spuneam ca nu vom vorbi doar despre comunism pentru ca vazand cat de rezistente sunt trasaturi ale "omului nou", cum mistificari ori manipulari ale istoriei influenteaza mentalitati contemporane,ne-am gandit sa extindem tema discutiei.        
         Vom sublinia de pilda cat de mult rau pot face astazi minciunile prin care se acredita ideea ca romanii (ardeleni)sunt incapabili sa produca valori culturale sau sa asimileze civilizatia. Ne vom opri si vom analiza consecintele cunoscutei sintagme potrivit careia "un indian bun este indianul....mort".


       Vom starui cu deosebire asupra raului facut de propaganda sovietica ce a urmat unirii de la 27 martie 1918  care sustinea ca sustinea ca  administratia  romaneasca  a fost o adevarata calamitate pentru Basarabia  si care produce si astazi efecte.  
      Suntem convinsi ca reaintalnirea cu domnul profesor Larry L. Watts ne va aduce din nou prospetimea unor analize necenzurate de prejudecati.

Tovarasi de drum

        "Daca reactiunea castiga credeti ca o s-o lasam in viata 24 de ore?    O sa ne luam imediat revansa."

                            Petru Groza,14 februarie 1946        

     Aceste cuvinte rostite de Primul Ministru al unei Romanii care credea inca in posibilitatea revenirii la democratia cea adevarata ne arata clar ca "democratia populara" insemna cu totul altceva. Moartea reactiunii era era de fapt programul electoral dar si de perspectiva al guvernului, al partidului comunist care il conducea dar mai ales al marelui regizor de la Kremlin.
     Nu stim ce vor fi inteles petrolistii carora li se adresa Groza. Este insa clar ca strategia de preluare totala a puterii de catre comunisti le era necunoscuta sau le parea de necrezut chiar si liderilor partidelor democratice, adiaca celor ce intruchipau condamnata reactiune... Daca ar fi descifrat semnele ? Daca le-ar fi descifrat tot nu credem ca ar fi putut impiedica comunizarea Romaniei.
     Vorbele lui Groza mai arata insa si altceva. Conducatorul guvernului de "larga concentrare democratica" se temea de alegeri fiindca stia ca optiunile populare nu-i sunt favorabile. Asa a si fost cu toate ca pentru a limita proportiile infrangerii (rezultatele adevarate erau oricum destinate unor, putini, privilegiati) s-a desfasurat o intreaga gama de actiuni  de "inginerie politica".Intre ele, extrem de importanta, cea de subminare a puterii si influentei opozitiei. Aici se incadreaza si crearea de dizidente, inventarea sau descoperirea tovarasilor de drum.
       La 10 mai 1946 presedintele PSD, Constantin Titel Petrescu si un grup de fideli este silit sa paraseasca propriul partid ce votase continuarea colaborarii cu comunistii. Este provocata si "scindarea frontului burghez".Este stimulata dizidenta Anton Alexandrescu , din PNT si mai ales este cultivat autenticul om politic Gheorge Tatarescu pentru a da o lovitura puternica liberalilor.

 

    Vom vorbi in emisiunea din aceasta saptamana despre tovarasi de drum cu speciala subliniere a taiectoriei lui Gheorghe Tatarescu. de ce era atat de important Tatarescu pentru comunisti ? Iata opinia regretatului istoric Florin Constantiniu : " In cosmetica politica, destinata sa convinga Occidentul ca URSS nu aduce la putere partidele comuniste in tarile ocupate de Armata Rosie, ci sprijinea coalitii ale "fortelor antifasciste", prezenta lui Gheorghe Tatarescu ( ca vicepremier si Ministru de Externe) era arhioportuna: un fost prim ministru al unui guvern regal, binecunoscut in Occident si in relatii stranse cu presedintele Cehoslovaciei ,Edvard Benes, el insusi conins ca "lumina vine de la rasarit"  

Acelsi istoric subliniaza " respectabilitatea burgheza" a lui Tatarescu pe care "sovieticii, cu marea lor abilitate, erau hotarati s-o exploateze la maximum" dar si "trecutul usor santajabil" care il facea pe Tatarescu aliatul perfect.

                         Vom urmari in detaliu traiectoria politica a lui Gheorghe Tatarescu incercand sa intelegem si aceasta dimensiune, sa-i zicem diplomatica, a procesului de preluare a puterii de catre comunisti in Romania avandu-l ca invitat pe domnul conf.univ.dr. Virgiliu Tarau de la Universitatea "Babes  Bolyai " din Cluj Napoca, un cercetator ale carui contributii stiintifice sunt esentiale pentru intelegerea  modului in care s-a produl instaurarea comunismului la noi.                   

Sighet 2012 - Scoala de vara

            De cate ori am sansa sa vizitez Memorialul de la Sighet ma simt.....elev. Am nu doar impresia ci convingerea ca imi studiez propria bografie vazand imagini care ar trebui sa-mi fie cunoscute dar pe care, desi apartin timpului meu, le privesc si le inteleg pentru prima oara.Mi-am dat seama demult ca poetii, scriitorii in general, pot ramane in constiinta succesivelor generatii nu doar prin ctitorirea unor " orase de silabe" ci si prin demersuri mult mai apropiate de concret dar nu mai putin legate de vocatie,talent, convingere si perseverenta. Doamna Ana Blandiana si domnul Romulus Rusan sunt insa, din pacate, exeple singulare.Ma emotioneza asadar fiecare popas la Sighet si ma gandesc la impresia pe care "vizitarea comunismului" o produce asupra unui tanar care nu a avut nesansa sa-l traiasca....poate si de aceea de 15 ani am consacrat o emisiune de istorie pparticipantilor la Scoala de vara. O vom face si in acest an. va invitam sa ascultati emisiunea noastra dupa ce veti parcurge o scurta prezentarea evenimentului pe care am preluat-o, ca si fotografiile, de pe site-ul Fundatiei Academia Civica .

           Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, al cărui presedinte fondator este Ana Blandiana, este un proiect al Fundatiei Academia Civică, desfasurat din 1993 si aflat din 1995 sub egida Consiliului Europei.

           Fundatia Academia Civică, în colaborare si cu suportul financiar al Fundatiei Konrad Adenauer si al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu sprijinul Ambasadei Republicii Cehe în Bucureti, Institutului Polonez, Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chisinau a organizat în perioada 16-23 iulie 2012 cea de-a XV-a editie a Scoalii de Vară de la Sighet.
          Cursurile Scolii de Vară - al carei rector este istoricul Stéphane Courtois, autorul „Cartii Negre a Comunismului” si moderator Romulus Rusan, directorul Centrului de International de Studii asupra Comunismului - s-au desfasurat în sala de conferinte a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistentei, din Sighetu Marmatiei.

           Participantii la Scoala de Vară au fost elevi si profesori de istorie admisi în urma unui concurs de eseuri a carui temă centrală a fost „Evolutia ideii de lustratie în România”. Conferentiarii au fost renumiti istorici si oameni de cultură din tară si de peste hotare (Germania, Franta, Italia, Polonia, Ungaria, Cehia, Republica Moldova) care au tratat diferite subiecte legate de comunism sau de viata si activitatea unor mari personalitati.

            Academicianul Alexandru Zub a evocat, printre marile modele intelectuale ale generatiei sale, pe istoricul Vasile Pârvan. Prof. ing. Nicolae St. Noica a analizat istoria de 150 de ani a uneia dintre institutiile de mare traditie ale statului român, Ministerul Lucrarilor Publice.
            Profesorul italian Bruno Mazzoni a reluat, într-o interpretare originală, temele folclorice si antropologice ale cimitirului de la Sapânta. Dintre participantii francezi, eseistul Thierry Wolton a facut o paralelă multiplă a relatiei între tarani si comunism, iar politologul Patrick Moreau a pus fată în fată tendintele comuniste si postcomuniste în comunitatea europeană a secolului XXI.
            Subiecte privitoare la relatia culturală a intelectualului cu societatea în comunism au fost tratate în comunicarile istoricilor Clara Mareş si Cristian Vasile si a scriitorului Helmuth Frauendorfer, iar destinul fostilor detinuti politici după decembrie 1989 a fost discutat la o masă rotundă de Nistor Man (Târgu Mureş) si Teodor Stanca (Timisoara). Vartan Arachelian si ing. Ioan Manucu au evocat prima fereastră deschisă spre libertatea televiziunii în urmă cu 20 de ani, Soti.

            Un loc central în cadrul discutiilor l-a ocupat analiza comparată a ideii de lustratie în diferite tari. Pe această temă au luat cuvântul în zilele de miercuri si joi: Florian Mihalcea (Timisoara), Hubertus Knabe (Berlin), Pavel Zacek (Praga), Patryk Pleskot (Varsovia), Gábor Bánkúti (Pecs), Katharina Kilzer (Frankfurt pe Main), Helmut Müller-Enbergs (Berlin), Rita Schorpp-Grabiak (Berlin).
Ziua de sâmbată a fost dedicată unei mese rotunde despre Basarabia la care au participat importanti istorici si ziaristi din Chisinau, München si Bucuresti, prof. Anatol Petrencu, jurnalistul Mircea Carp, prof. Ana Bantoş, Alexandru Bantoş.
            De asemenea, elevii si profesorii prezenti la Şcoala de Vară au avut ocazia să viziteze Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei,

să vizioneze filme cu tematică istorică, dar si dedicate sarbatoririi Anului Caragiale, să participe, ca în fiecare an, la un foc de tabară si să facă o excursie la Manastirea Rohia, în memoria părintelui Nicolae Steinhardt, cu ocazia centenarului nasterii sale.

        Invitatii acestei intalniri radiofonice cu trecutul dar si cu prezentul sun domnisoara dr. Ioana Boca, dirctor executiv al Fundatiei Academia Civica si cativa tineri participanti la cursurile scoalii de vara :
         Teodor Cristopher Uglea, Colegiul National "Dimitrie Cantemir " Onesti
         Ioana Mare, colegiul National " Gheorghe Vranceanu", Bacau
         Maria - Diana Banu, Colegiul National "B.P. Hasdeu". Buzau
         Victor Constantin Vladut, Colegiul National Pedagogic " Stefan Odobleja ", Drobeta Turnu Severin
  

Serbarile incoronarii.15 octombrie 1922

              Reproducem mai intai proclamatia pe care, la 15 ocombrie 1922, Regele Ferdinand I o adresa  participantilor la ceremonia si serbarile incoronarii desfasurate la Alba Iulia si in egala masura, tuturor romanilor.
       „Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, rege al României, am moştenit Coroana României, după glorioasa domnie a Regelui Întemeietor. Suindu-mă pe tron am rugat cerul să dea rod muncii ce, fără preget eram hotărât să închin iubitei mele ţări, ca bun român şi rege. Pronia cerească a binecuvântat şi prin bărbăţia poporului şi vitejia ostaşilor ne-a dat să lărgim hotarele Regatului şi să înfăptuim dorul de veacuri al neamului nostru. Am venit astăzi cu regina, care ne-a fost tovarăşă în credinţa neclintită la restrişte şi la bucurie ca printr-această sărbătoare să consacrăm în faţa Domnului şi a scumpului nostru popor legătura ce ne uneşte deapururea cu dânsul.

          Punând pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei Romane, coroana de la Plevna, pe care noi şi glorioase lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile şi de pretutindeni prin credinţa lor, prin munca şi prin jertfa lor, au asigurat unitatea naţională şi salut cu dragoste pe acei care au proclamat-o într-un glas şi o simţire de la Tisa până la Nistru şi până la Mare. Într-aceste clipe gândul meu se îndreaptă cu recunoştinţă către viteaza şi iubita noastră armată.

            Pentru răsplata trudelor trecutului, rog Cerul ca poporul nostru să culeagă în pace roadele lui binecuvântate şi să propăşească în linişte, frăţie şi muncă harnică. Cu inima plină de dragoste şi credinţă mărturisesc dorinţele sufletului meu. Vreau ca ţărănimea, stăpână pe veci pe ogoarele ce le-a dobândit, să le aibă de-a puterea de rodire în folosul ei şi al binelui obştesc. Vreau ca muncitorimea, credincioasă patriei, să-şi afle soarta tot mai prosperă într-o viaţă de armonie şi de dreptate socială. Vreau ca, în hotarele României Mari, toţi fiii buni ai ţării, fără deosebire de religie şi de naţionalitate, să se folosească de drepturi egale cu ale tuturor românilor, ca să ajute cu toate puterile statul, în care Cel de Sus a rânduit să trăiască împreună cu noi.

               Vreau ca românii din toate straturile sociale, însufleţiţi de năzuinţa unei înfrăţiri naţionale, să se folosească toţi de legitima ocrotire a statului. Vreau ca în timpul domniei mele, printr-o întinsă şi înaltă dezvoltare culturală, patria noastră să-şi îndeplinească menirea de civilizaţie ce-i revine în renaşterea orientului european după atâtea veacuri de cumplite zbuciumări. Sunt sigur că, în îndeplinirea marei noastre datorii voi avea sprijinul tuturor bunilor fii ai ţării, nedespărţiţi în gând şi-n faptă în jurul tronului. Acestei sfinte misiuni, în neclintita unire cu poporul nostru, voi închina toate puterile mele de om şi rege şi asupra ei chem, în această zi solemnă de înălţare sufletească binecuvântarea celui atotputernic."

              Va vom invita apoi sa urmari emisiunea pe care o dedicam acestui eveniment si al carei invitat este domnul prof.univ.dr. Ioan Scurtu, un prufund cunoscator al istoriei interbelice a Romaniei.

               Vom vorbi despre eveniment, despre contextul politic si social al desfasurarii lor fara a neglija aspectele sa le spunem ancdotice,mica istorie, care il insoteste in timp aducand un plus de ....sare si piper. 
              Vom discuta desigur si despre pozitiile nuantate adoptate de unii lideri politici marcanti. De pilda cele ale generalului Averescu si a lui Nicolae Iorga (care a acceptat sa participe doar din devotament pentru Coroana). Sau ale lui Iuliu Maniu si Ion Mihalache care impreuna cu prtidele pe care le conduceau, Partidul National Roman si Partidul Taranesc, au refuzat invitatiile la Alba Iulia afirmand ca Sebarile Incoronarii fusesera coborate la " rolul unei simple manifestatii de partid". Se avea desigur in vedere influenta veche si noua pe care Ionel Bratianu si PNL o exercitau asupra Suveranului.
                 Lipsa de viziune ? Greu de etichetat altfel acest tip de atitudine care chiar daca avea o solida motivatie in acea vreme este dificil de inteles astazi.....
                 Evenimentul desfasurat cu noua decenii in urma a ramas in istorie ca unul de triumf national. Marele savant Nicolae Iorga aprecia ca atunci "printr-un fericit destin, i-a fost dat Regelui Ferdinand sa poarte coroana stropita cu mult si scumpsage, sa culeaga dupa trei sute de ani mostenirea lui Mihai Viteazul"

Grigore al III- lea Ghica, un domnitor martir.

                         
                                       

       "Ocuparea Bucovinei nu corespunde cu asigurarile ce se dau Portii de Curtea Austriei.                                                               Partea ocupata a Moldovei intrece in imbelsugare si valoare toate cealalalta parte a tarii. Locuitorii Moldovei cer cu staruinta ca Poarta sa-i apere in contra unei pierderi atat de importante.
      Moldovenii se afla in mare neliniste, ce mijloace sa afle pentru a inlatura pericolul, daca sa lucreze singuri cu insesi puterile lor pentru a lor scapare sau daca, nefiind aparati de suzeranul lor sa alerge la o alta putere straina"       

          Acest fragment din depesa pe care Grigore al III- lea Ghica,domnitorul Moldovei  a trimis-o Sultanului dupa ce din trupul tarii fusese desprinsa Bucovina  este pilduitoare din cel putin doua puncte de vedere.

         Mai intai pentru ca ea inregistreaza reactia domnitorului la o rapire ce i se vadea a fi deopotriva importanta si injusta. Este apoi de remarcat  fermitatea exprimarii ceea ce denota nu doar increderea in dreptatea celor sustinute ci si o atitudine independenta chiar amenintatoare la adresa Portii care, fata de schematismul in care am fost obisnuiti a incadra domniile fanariote, surprinde......
         Ce-l indreptatea pe voda Ghica sa-si permita a-i sugera

Sultanului ca Moldova si-ar putea alege un alt protector ( Rusia?). Iata doar una dintre problemele pe care le vom discuta in emisiunea noastra.

         Vom evoca desgur figura tragica a autorului acestei depese, Grigore al III- lea Ghica, un domnitor luminat,dusman al Imperiului Austriac si prieten al celui Rus, bun organizator si inamic al abuzurilor, ctitor de biserci, de scoli dar si de fabrici, preocupat nu doar de propria bunastare ci si de cea a celor pe care ii carmuia. 

        Invitata noastra este doamna prof.dr. Georgeta Filitti excelent cunoscator al istoriei acestei perioade.    Vom starui fireste asupra imprejurarilor care au facut posibila executarea domnitorului, de catre un capugiu trimis de Poarta, in chiar capitala Moldovei, in noaptea de 1 spre 2 octombrie 1777 in casele "Beilicului". Sfarsea astfel un domnitor inteligent si patriot care incercase sa construiasca o politica proprie manevrand intre austrieci,rusi si turci dar care a cazut victima intrigilor tesute peste capul sau de cei pe care credea ca-i poate folosi in acest demers de obtinere a unei mai sporite autonomii.   Daca in vizita la Iasi patrundeti in biseca Sfantul Spiridon unde a fost inmormantat, cugetati o clipa la cel ce a fost Grigore al III- lea Ghica si la curajul sau de a protesta, intr-o vreme (ca si altele) a supunerii, fata de un targ incheiat, ca de obicei, intre cei mari pe seama celor mici. Bucovina, instrainata atunci la 7 mai 1775 va reveni in trupul tarii abia in noiembrie 1918.

   

Istoriografia rusa si sovietica despre punctele de intersectie ale istoriei popoarelor roman si rus.(II)

      Cu ceva vreme in urma, discutand cu excelentul cunoscator al istoriei Imperiului Rus si Sovietic care este dr. Cosmin Popa, trecem in revista cateva dintre evenimentele care au marcat istoria comuna a celor doua popoare, conturam cateva dintre personalitatile care s-au evidentiat, staruind mai cu seama asupra anului 1812 si perioadei care i-a urmat.
      Citind zilele trecute cateva stiri ce relectau pozitia unor oficiali rusi in problema tezaurului romanesc confiscat de autoritatile bolsevice dar mentinut in captivitate pana astazi :

       

      "Sa nu dezgropam trecutul", a declarat purtatorul de cuvant al Ministerului de Externe rus, Alexander Lukashevici.
                 "Parlamentarii romani au incercat, inca o data, sa internationalizeze aceasta problema, care demult si-a pierdut actualitatea. Regretam ca o institutie precum Consiliul Europei este folosita ca o platforma pentru asemenea idei si solicitari", a mai spus oficialul rus, citat de agentia RIA Novosti
                  "Consideram ca tentativele de a dezgropa trecutul, in conditiile actuale, sunt contraproductive si pot alimenta emotii nedorite, abatand atentia de la problemele actuale ale cooperarii bilaterale", a concluzionat purtatorul de cuvant al Ministerului de Externe al Federatiei Ruse.
asadar citind aceste puncte de vedere, ce par a fi oficiale, ne-am gandit sa continuam dicutia despre istoria noastra comuna invitandu-l din nou in studio pe domnul dr. Cosmin Popa, cercetator la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" al Academiei Romane.

    Nu vom aborda fireste doar acest subiect desi fie ca abordare principiala fie privita pragramatic problema tezaurului romanesc este, din pacate, actuala si preocupanta.
     Vom vorbi ,de pilda, despre ultimatumul sovietic din 1940 si persecutiile care au urmat, despre comunizare .....ca vorba celor vechi "historia magistra vitae"sa fie mcar teoretic adevarata, conditia prealabila ar fi ....sa o cunoastem.

Salvarea aurului polonez

               Se spune ca, dandu-si seama ca vor fi invinsi de romani, dacii au hotarat sa-si puna la adapost tezaurul... Ar fi deviat cursul unui rau, ar fi sapat o tainita in albia secata si apoi odata cu revenirea apelor au scufundat comoara in...legenda.
               Dupa un mileniu si opt sute de ani romanii, socotind ca tara ar putea fi ocupata de Puterile Centrale, s-au gandit sa-si salveze valorile incredintandu-le aliatilor rusi. Au trecut de atunci 95 de ani, la conducerea tarii vecine s-au succedat prim secretari si presedinti dar cea mai mare parte a tezaurului nostru a ramas arestata in vreun beci al Kremlinului ..... Haraso aliati si pretini!
               In ceeea ce privesta tezaurul lor, polonezii au fost mult mai norocosi. Asta daca noroc se numeste sa ai vecini care se dovedesc a fi oameni de caracter si sa le ceri ajutorul.

              Asa se face ca in septembrie 1939, au trecut rapid prin Romania si au fost imbarcate in portul Constanta, pe un vas britanic, 1200 de lazi in care se aflau 70 t aur (in valoare de aproximativ 69 milioane dolari la cursul din 1939). A fost o adevarata aventura.Guvernul roman a rezistat presiunilor la care a fost supus de Reich, care cerea confiscarea si predarea tezaurului polonez catre Germania.Ministrul roman de extene,Grigore Gafencu a transmis guvernului nazist raspunsul ferm al Romaniei "Guvernul roman a refuzat sa primeasca in depozit acest aur, el nu se poate opune sa  tranziteze aurul polonez care e o marfa ca toate celelalte". O aventura care a continuat si dupa ce acesta a parasit spatiul romanesc.
             Odiseea aurului polonez a fost subiect de film, a fost povestita si analizata in numeroase carti de istorie.
              Continutul celei mai recente:

            va face obiectul discutiei pe care va propunem sa o ascultati in emisiunea de astazi. 

   





 Invitat este domnul Dorin Matei, redactor sef al revistei Magazin Istoric, coautor al acestei carti ce cuprinde multe documente inedite pastrate in arhiva BNR. Va participa la emisiune printr-o scurta interventie telefonica si celalat autor al lucrarii, domnul Cristian Paunescu, consilier al Guvernatorului BNR.
     

Repere istoriografice

     Discutia de astazi la care este invitat domnul prof.univ.dr Dumitru Preda nu poate fi ,cel putin de aceasta data, circumscrisa unei teme.Dupa cum cei mai multi dintre ascultatorii si cititorii nostri stiu domia sa este un foarte cunoscut istoric militar, un specialist in istoria primului razboi mondial si al perioadei interbelice ( lucrarile publicate fiind de referinta in itelegerea acestei perioade ) si in acelasi timp este si diplomat, in acest moment Ambasadorul Romaniei la Havana.

      Aflat pentru scurt timp in Romania,domnul profesor Dumitru Preda ne va vorbi despre cateva dintre preocoparile sale mai vechi sau mai noi si despre doua evenimente importante la care a participat sau la care urmeaza sa participe:A 38 – a editie a Congresului de Istorie Militara desfasurat la Sofia intre 25 si 30 august si Conferintei cu tema „Managementul crizelor intenationale, 1919 - 2012” ce se va desfasura la Bucuresti in organizarea Comisiei de istorie a relatiilor internationale.

Istoriografia rusa si sovietica despre punctele de intersectie ale istoriei popoarelor roman si rus.

           Dragi prieteni ai istoriei si ai emisiunii " Pagini de Istorie ",emisiunea pe care va invitam sa o ascultati este ultima realizata in direct inaintea vacantei de vara. Ne vom reintalni in septembrie, desigur tot pe frecventele Postului de Radio "Romania Cultural" . In cele doua luni de vara va invitam sa ascultati sau sa reascultati,incepand cu ora obisnuita, cateva dintre emisiunile pe care sondajele efecuate le-au indicat ca fiind apreciate de multi dintre dumneavoastra.
           Revenind la emisiunea pe care o puteti accesa pe aceasta fila de ...blog, va voi spune doar ca invitatul ei este domnul dr. Cosmin Popa ,un excelent cunoscator al istoriografiei ruse si sovietice ( domnia sa a studiat si la Moscova). Vom vorbi despre cateva dintre evenimentele veacului al XIX- lea ( ocuparea Basarabieu la 1812, Razboiul de Independenta ....) dar vom starui asupra celor desfasurate in secolul trecut, mai cu seama asupra cunoasterii si interpretarii punctelor de vedere sovietice in ceea ce priveste evenimentele care, in vremea Celui de al doilea razboi mondial au adus Romania in orbita sovietica.
          Cred ca veti gasi interesant si modul in care istoriografia rusa de astazi evalueaza evenimetele controversate ale trecutului mai mult sau mai putin indepartat.
          
           Iata si programul emisiunilor pe care vi le oferim, in reluare, pe parcursul acestei veri :

6   iulie     - Razboiul Civil din SUA. Invitat : prof.univ.dr.Ion Stanciu
13 iulie     - Un document esential, Diploma Cavalerilor Ioaniti (iunie 1247).Invitat :acad. Ion Aurel Pop
20 iulie     - Elitele si arhitectura rezidentiala in Tarile Romane ( sec.XIX - XX ). Invitat: dr. Narcis
                  Dorin Ion

3    august    - Jurnal de pribegie. Invitat: prof.dr. Neagu Djuvara
10  august    - Bombardamentele nucleare de la hirosima si Nagasaki. Invitat: prof.dr Marian Stefanescu
17  august    - Istorie si mit in constiinta romaneasca . Invitat: prof.dr. Lucian Boia
24  august    - Pahod na Sibir ! Invitat: prof.dr.Elenaa Siupiur
31  august    - Fereste-ma Doamne de prieteni !Invitat: prof.dr. Larry Watts

7 septembrie  - Bucuretiul lautarilor (1450 - 1950) Invitat: prof.dr. Viorel Cosma

                                                                                     Auditie placuta !!!
                                                                                                           Dan Manolache

Povestea ceaiului

      Nu doar se spune ci este chiar adevarat: in China "traieste" un arbore de ceai batran de .... 2700 de ani !!!

      Ar fi, veti fi de acord, un foarte bun inceput de poveste.Ca sa spui sau sa scrii povestea ceaiului iti trebuie insa multe calitati. De pilda este obligatoriu sa stii limba chineza, apoi istoria acestei imense tari. Ar mai trebui sa ai talent literar si nu in ultimul rand sa intelegi si chiar sa te identifici cu modul in care chinezii isi percep trecutul, cultura, isi taiesc prezentul si isi imagineaza viitorul.
      Am descoperit toate aceste calitati si multe altele la doamna dr.Anna Eva Budura, un renumit sinolog, autoarea unei carti de exceptie publicate de Editura Paideia si distinse de Fundatia Culturala Magazin Istoric cu premiul " Alexandru Tzigara Samurcas". Este mai mult decat o carte despre ceai, este mai mult decat o carte de istorie, este o fereastra catre o alta lume mult diferita de cea in care traim si pe care nu o putem intelege decat daca ne este relevata si revelata de cineva care o cunoaste, o intelege si o iubeste ...

     Vom avea asadar placerea dar si sansa ca, pe parcursul a doua emisiuni, sa calatorim cu gandul intr-un loc indepartat si spatial si temporal insotiti, din toate aceste puncte de vedere, de cel mai potrivit ghid ...

      Evocand istoria "plantei inorogului" vom parcurge practic intreaga istorie a Chinei.vom porni chiar de la mitul lui Yaudi ( Agricultorul divin) cel caruia i se atribuie descoperirea,cu mii de ani in urma,a proprietatilor miraculoase ale ceaiului si ne vom opri, fireste, in zilele noastre visand sa degustam minunata licoare intr-una dintre nenumaratele ceainarii din Sichuan de pilda.



  Va invitam asadar la o calatorie in spatiu si timp pe care insa in fata unei cani de ceai chinezesc o putem repeta si savura in fiecare zi .....

 Vom fi,cu siguranta mai avizati.

Despre Islam si Profetul Mahomed

              "Un barbat aratos, cu parul si barba carliontate, poseda atat o buna dispozitie cuceritoate - se spune ca, atunci cand strangea mana cuiva, nu-i placea sa fie el primul care sa si-o retraga - cat si o spiritualitate charismatica. Starnea admiratie prin integritatea si inteligenta de care dadea dovada." Era cel mai bun dinte noi " aveau sa spuna razboinicii sai si era supranumit al - Amin, cel in care se poate avea incredere".

     Acesta este portretul pe care il recompune din cronici si bogata literatura ce i-a fost dedicata Profetului, Simon Sebag Montefiore autorul monumentalei lucrari " Ierusalim. Biografia unui oras".
     Se implinesc chiar pe 8 iunie 1380 de ani de cand Profetul Mahomed a parasit aceasta lume.Un excelent prilej, am considerat, pentru a vorbi despre Islam si despre fondatorul sau, Mahomed  - " Cel Laudat ".
      Am apelat pentru deslusirea obiectiva a unor realitati, mituri, sensuri sau consecinte la o distinsa cercetatoare doamna lector univ.dr.Laura Sitaru, prodecan al Facultatii de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii Bucuresti.Studiile efecuate la universitatile Bucurestisi Georgetown, stagiile de documentare de la Cairo si Tunis, lucrarile si traducerile publicate sunt tot atatea recomandari dar si garantii ca delicata intreprindere de a ne infatisa o personalitate de exceptie, o religie nu odata interpretata in necunostinta de cauza va fi tratata cu competenta si obiectivitate.
      Vom vorbi mai intai despre biografia lui Mahomed  cel pe care, in anul 610, arhanghelul Gabriel l-a vestit ca  Dumnezeu l-a ales Mesager si Profet.
      Se spune ca, apoi, acelasi arhangel l-a trezit intr-o noapte, pe cand Profetul dormea langa Kaaba si l-a insotit intr-o calatorie peste noapte ctre un sanctuar fara nume, Al Aqsa in liba araba.Mahomed il calarea  pe Burak, un bidiviu inaripat ce avea chip de om.I-a intalnit pe "parintii" Adan si Avraam, pe "fratii "sai Moise,Iosif si Iisus inainte de a urca treptele unei scari pana la Cer ....Calatoria peste noapte si Urcarea au fost singurele elemente miraculoase din biografia fondatorului credintei islamice.

       Musulmanii au ajuns mai tarziu sa creada ca Al Aqsa era Muntele Templului din Ierusalim unde au durat o faimoasa moschee,

         devenita loc de pelerinaj la fel de vestit ca Umm al Qura ( mama oraselor) Mecca, cel mai venerat loc din lumea islamica, locul masterii Profetului, care adaposteste in incinta Marii Moschei .cel mai venerat sanctuar musulman Kaaba

     



       Amintind locurile sfinte ale religiei musulmane nu putem sa nu mentionam un altul Iathreb devenit Madinat-un-Nabi adica, Orasul Profetului sau Medina cum este el cunoscut astazi .

Moscheea Profetului din Medina

          De Medina se leaga insasi intemeierea islamului caci aici s-a refugiat Profetul in anul 622 cand a fost silit sa paraseasca Mecca ( Hegira).Anul 622 devine astfel inceputul calendarului islamic.Revenit la Mecca in 630, Mahomed incepe propagarea pe scara larga a monoteismului printr-o uriasa actiune de convertire continuata, dupa anul 632, de urmasii sai, Succesori ai Trimisului lui Dumnezeu. Primul dintre ei a fost Abu Bakr, socrul sau apoi Ali,var dar si ginere al Profetului - casatorit cu Fatima, unicul copil.Asasinarea lui Ali si rascoala pornita de fiul acestuia, Husein, stranepotul lui Mahomed au condus la Marea Schisma a Islamului. Sunitii si siitii nu au gasit nici astazi punti care sa le faciliteze reconcilierea.

          Vom mai vorbi despre legea islamica Sharia in vigoare si astazi,neschimbata , in unele tari arabe dar si despre esenta religiei musulmane in incercarea de a explica realitati contemporane si de ce nu, de a depasi prin cunoastere si intelegere, proprii prejudecati. Nu in ultimul rand va promitem ca daca va veti exprima interesul pentru astfel de teme vom reveni incepand din toamna cu alte emisiuni.



Copii - dusmani ai poporului.

      Acesta este titlul unei carti aparute de curand la Editura Curtea Veche.

            Autoarea, doamna profesor Lacramioara Stoenescu, este invitata emisiunii pe care va invitam sa o ascultati.
             Pot fi insa copiii "dusmani ai poporului"? De fapt poate fi cineva dusmanul propriului popor?
             Intr-o tara democratica este greu, daca nu chiar imposibil de imaginat o asemenea "crima". In tarile cu regimuri totalitare insa lucrurile stateau cu totul altfel .....Poporul era de fapt regimul, regimul era Partidul iar Partidul se confunda de fapt cu conducatorii sau conducatorul sau. Asadar daca nu erai de acord cu conducatorul, Partidul ,regimul deveneai pe data dusmanul ....poporului!!!
             Dar copiii ? Cei mai multi nu sufereau decat presiunea ideologica, erau victime ale programului de construire a " omului nou ".Cu ce consecinte? Le putem si astazi observa.Erau insa si doua categorii de victime directe ale sistemului, in cazul Romaniei cel socialist. I-am numit pe informatorii si mai ales pe cei eliminati din scoli, deportati sau intemnitati pentru ca,nu-i asa, "aschia nu sare departe de trunchi" ! Vor fi fiind cu siguranta deosebiri intre cele doua categorii de victime dar cred ca incadrarea este, in principiu , corecta.
             In carte mentionata,doamna Lacramioara Stoenescu care ne-a pus la dispozitie si fotografiile pe care le postam, ne povesteste un episod dramatic al propriei existente. Dupa ce la 14 aprilie 1952 tatal ,Corneliu Stoenescu, fost pretor al unei plese din Bragan este arestat ( considerat "element dubios"),

Impreuna cu parintii cu catva ani inainte de deportare

intemnitat pentru 2 ani fara condamnare iar familia deportata din Giurgiu, in satul Radaseni de langa Falticeni. Satul era plin de deportati, conditiile de trai foarte grele iar atitudinea gazdei destul de neprietenoasa. Cea mai dura si nemeritata lovitura a primit-o fetita din clasa a IV - a atunci cand directorul scolii a intrat in clasa si sponandu-i " tu esti dusman al poporului " a anuntat-o ca este exmatriculata.

La revenirea din deportare impreuna cu mama si o ruda apropiata

            Din fericire doamna Lacramioara Stoenescu a reusit sa invinga incercarea la care a fost supusa. Multora dintre copiii pedepsiti atunci doar pentru ca existau  le-au fost insa frante aripile, le-au fost mutilate destinele.Totul in numele " umanismului socialist"  .....
             Pe parcursul emisiunii vom intra in legatura telefonica cu trei prieteni si colegi de suferinta ai invitatei noastre : doamna Magda Teodorescu si domnii Dinu Popescu si Dinu Vlad .
              De ziua copilului va vom vorbi despre alte copilarii din vremuri pe care le dorim pentru totdeauna apuse.

Ion Ghica si generatia sa.Ctitorii Romaniei moderne.

                    Vorbim adesea, folosind argumente pro si contra, despre vocatia europeana a romanilor despre eforturile pe care generatii succesive de lideri politici,inclusiv cea care conduce astazi destinele Romaniei, le-au facut sau le fac pentru a umple formele create in vremea noastra sau in alte vremuri,cu ......fond.
                     Cat de europeana este insa clasa politica? Raspusul pentru realitatea de astazi poate fi formulat de fiecare dintre noi....Cat despre vremurile de demult pentru a avea o opinie, in cunostinta de cauza, crede ca este necesar apelul la istorici . Invitata emisiunii debastazi ,prof.dr. Georgeta Filitti specialista in istoria secolului al XIX - lea, ne va vorbi despre ctitorii Romaniei moderne referindu-se cu precadere la Ion Ghica.

                          Ion Ghica ( 12 aug.1816 - 2 apr.1897 ),descendent al unui  neam de domni, a fot unul dintre cei mai importanti oameni politici ai veacului XIX.Prim ministru al Moldovei si apoi al Tarii Romanesti in anii unirii de la 1859 precum si in guvenul instalat la putere de Locotenenta Domneasca ( 11 febr.1866 - 10 mai 1866 ) el si-a continuat cariera politica si in vremea lui Carol I cand a detinut, in doua randuri, functia de prim ministru si ocupand in guverne sccesive diverse fotolii ministeriale.Sa mai mentionam ca a fost unul dintre fondatorii  Societatii "Fratia", ai Partidului National Liberal ( 1875 ) si ca a reprezentat Romania in calitate de Ministru plenipotentiar in capitala Marii Britanii.
                         Era Ion Ghica si un european ? Sa-i parcurgem biografia scolara : a invatat in casa sa scrie si sa citeascain limbile elina si romana, a urmat cursurile de franceza ale lui J.P.Vaillant si cursurile colegiului "Sf. Sava".A plecat apoi l-a Paris, si-a sustinut bacalaureatul in stiinte matematice la Sorbona ,a absolvit Scoala de Mine , frcventand in paralel cursuri de economie.
                          Revenit in tara imbina activitatea profesionala cu cea politica, devenind asa cum am mentionat unul dintre fruntasii Revolutiei de la 1848.Sfarsitul revolutiei il determina sa caute adapost in Imperiul Otoman unde devine prin gratia Sultanului Abdul - Medjid......bey de Samos !

Intre amintirile legate de numele sau in frumoasa insula pe care le gasim si astazi se numara si aceea de luptator contra piratilor.
                             Ion Ghica a fost insa si un insemnat om de cultura.Este suficient sa spunem ca a fost ales in patru randuri presedinte al Academiei Romane.

                              Scrisorile sale catre prietenul Vasile Alecsandri nu sunt doar fumoase ci si pretioase din punct de vedere istoric.   
                               iata cum contureaza pana mrelui intelectual portretul lui Nicu Balcescu, deasemenea prieten foarte apropiat : "Un găligan de scolar, cât un bivol de mare, tăbărâse pe un băiat slab si pirpiriu, îl trântise la pământ si-i căra la pumni, căutând să-i ia din mână o bucată de halvită.
Goliatul, căruia toti îi ziceam Sotea, pentru că era de o putere de care numai vărul meu Mavru îi venea de hac, îsi petrecea timpul mai mult la poarta scoalei…... Îndată ce cumpăra cineva un covrig sau un măr, el se repezea ca un erete si i-l smulgea din mână; gratie puternicilor săi pumni, răspândise o asa groază printre băieti, încât multi îi plăteau tribut în natură sau în parale, ca să nu-i bată sau ca să-i protege în contra altor camarazi.
                           De astă dată, însă, găsise împotrivire, băiatul, desi trântit la pământ, dar nu lăsa să-i scape halvita; o apăra din mâni si din picioare, cu dintii si cu unghiile.
….. mi-am luat inima în dinti si m-am aruncat în ajutorul celui slab si asuprit.
                         Cea dintâi grijă a băiatului când s-a ridicat de la pământ a fost să caute să-si adune după jos foile caietului său, zdrentuite si risipite în luptă …….A doua zi când m-am dus la scoală, l-am găsit în usa clasei a IV-a de umanioare; cum m-a văzut, si-a scos sapca, arătându-mi cu multumire caietul, zicându-mi:
'Uite cum l-am dres de bine; noroc, zău, cu dumneata că mi se pierdea, păcat, o grămadă de muncă'.
                    Foile rupte erau lipite si cârpite fiecare la locul lor, cu o minutioasă îngrijire. Dar ce m-a mirat mai mult a fost să văz pe unele pagine scris cu litere majuscule fraze ca acestea:
'Petru Maior spune ...'
'Fotino zice ...'
'Din Constantin Căpitanul ...'
'După logof. Radu Greceanu ...'
Aceasta m-a mirat cu atât mai mult că p-atunci nu se pomenea în scoalele noastre de istorie natională.
                    La întoarcerea mea din Paris, la anul 1841, ducându-mă să văd pe poetul Alexandrescu la  Gorgani, unde se afla închis într-o cameră în fundul curtii lângă gârlă, după ce am stat acolo până înnoptase, când am iesit, ofiterul de pază …. îmi zice:
'Vei să te duc si la Nicu Bălcescu? Nu ne vede nimeni, c-au plecat toti de la cancelarie; numai să nu spui cuiva, că dau de belea.'
                    În camera în care am intrat, un tânăr căruia d-abia îi mija mustata pe buze sedea pe marginea unui pătucean de scânduri, fără alt asternut decât o manta soldătească ghemuită căpătâi si o lumânare de seu într-un sfesnic de pământ, care lumina un Ceaslov, singura carte ce-i fusese permisă. Acel arestant era băiatul pe care cu câtiva ani îndărăt îl scosesem din mânile fiorosului Sotea.
       În tot timpul cât a trăit Nicu Bălcescu, am fost în cea mai strânsă legătură de amicitie si de comunitate de cugetări. Am trăit mult în acelasi oras, la Bucuresti, la Paris si la Constantinopol, si, când am fost despărtiti unul de altul, am fost în corespondentă continuă, ne-am comunicat totdeauna tot ce cugetam, tot ce lucram."

                  Ion Ghica s-a stins la 7 mai 1897 la mosia lui de la Ghergani

                                       Ramane insa in istorie si merita,suntem convinsi, o aducere aminte.......