Daca deschizi aceasta carte si-i citesti doar cateva pagini, iti dai seama ca este un jurnal de razboi cum nu ai mai intalnit. De ce? Explicatiile ar fi multe. in primul rand tin de personalitatea, de caracterul autorului. Vasile Scarneci este fiul unor "tarani plugari" din Cohalm (Rupea), judetul Tanava Mare, crescut cu credinta ca este roman si Romania trebuie sa devina Mare. A hotarat ca si el trebuie sa contribuie la implinirea acestui scump ideal si din lectura jurnalului constatam ca a facut-o cu inteligenta, cu profesionalism, cu eroism dar mai ales cu naturalete ca pe o datorie. A fost mai intai, incepand din 1915 cand avea doar 19 ani, in slujba Sigurantei - in varianta sa de serviciu secret cu misiuni externe. Aduna date care sa pregateasca intrarea Romaniei in razboi de partea Antantei. A continut devenind in agust 1916, imediat dupa intrarea tarii in lupta, soldat voluntar intr-o unitate de elita, Regimentul 3 Vanatori. 
Lectura jurnalului ce urmareste un traseu de razboi ce te poarta de la apararea Carpatilor in anii 1916- 1918 la cucerira Sevastopolului (6 iunie 1942) ,te captivaza prin mai ales prin sinceritate, prin firesc, prin spiritul critic de observatie care nu-l paraseste pe autor in cele mai dramatice momente ca de altfel nici simtul umorului. " Nu am facut acest raboj al intamplarilor ca sa-mi fac reclama, aureola, nici sa castig bani. Le-am scris pentru memoria ostasilor care s-au savarsit, au cazut cu fata la dusman. Cei crare vor urma dupa noi stiu ca am luptat pentru salvarea Patriei si a Neamului."
L-am citat pa colonelul Vasile Scarneci cel care nu ne-a lasat doar marturia unui participant la istoria eroica aneamuli ci si un roman ce ni-l reveleaza ca un Sven Hassel roman.
Despre aceasta carte deosebita vom discuta cu domnul Adran Pandea, directorul Editurii Miiltare, cel care a ingrijit editia si a alcatuit prefata si notele,cel fara de care manuscrisele ingropate o buna perioda de timp nu ar fi vazut lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu