Eugeniu Carada, un personaj si o personalitate.

                   Emisiunea este dedicata uneia dintre cele mai interesante personalitati ale istoriei noastre.Eugeniu Carada a fost unul dintre cei mai influenti oameni politici ai Romaniei celei de a doua jumatati a veacului al XIX -lea si al iceputului celui urmator. Nu I-au placut insa "luminile rampei",nu si-a tradat niciodata convingerile chiar daca sustinerea lor l-a adus in conflicte mai mult sau mai putin deschise cu Voda Cuza, Carol I,ori fruntasi ai partidei conservatoare.Evocarea ne-a fost sugerata de calitatea comunicarilor prezentate,pe aceasta tema, de distinsi istorici la unul dintre evenimentele organizate de BNR pentru omagierea celor 130 de ani ai existentei sale, Eugeniu Crada fiind cosiderat cttitorul acestei institutii.Doi dintre conferentiari :acad.Dan Berindei,vicepresedinte al AR si prof.univ.dr Ion Bulei  sunt si oaspetiii Paginilor de Istorie.
                  Asadar,cine a fost Eugeniu Carada ?Veti afla ascultand emisiunea noastra. Iata doar cateva  repere biografice publicate si preluate din revista ISTORIE si CIVILIZATIE condusa de doamna Georgeta Dimisianu

Eugeniu

            EUGENIU CARADA s-a  născut  la  Craiova,  la  29  noiembrie/11 decembrie 1836. Părinţii lui au fost  Nicolae  Carada şi Petriţa Slăvitescu. Mult timp biografii au susţinut că, după originea tatălui, Carada ar fi fost francez. Familia Slăvitescu era o veche familie de boieri olteni, pe care îi găsim menţionaţi în documente din secolul al XVII-lea.

A făcut studiile la Colegiul Naţional din Craiova şi a urmat, în paralel, cursurile   Institutului Francez din capitala Olteniei. Apoi a frecventat cursurile de la Collège de France, din Paris. Avea să-şi completeze ulterior, tot în capitala Franţei, studiile în domeniul juridic, economic, literar şi al ştiinţelor politice.

           În anul 1854, Carada a venit la Bucureşti, fiind pentru câteva luni şeful de cabinet al ministrului instrucţiunii, Grigoriţă Bengescu.

Trei ani mai târziu, a fost ales deputat în consiliul municipal al oraşului de către populaţia cu drept de vot din mahalaua Schitu Măgureanu. În 1866 Carada a devenit ajutor de primar (unele surse bibliografice afirmă chiar că ar fi fost ales primar al Bucureştiului). Eugeniu Carada s-a dovedit a fi unul dintre cei mai înfocaţi susţinători ai Unirii Principatelor, fiind secretar al Adunării ad-hoc a Ţării Româneşti, punându-şi condeiul în slujba cauzei unioniste. 

          A devenit apoi unul dintre cei mai activi opozanţi ai lui Cuza (motiv pentru care a şi fost arestat de mai multe ori) şi a contribuit la detronarea acestuia.

Carada a fost unul dintre cei mai importanţi şi respectaţi ziarişti ai epocii după Unirea Principatelor. După venirea sa la Bucureşti, tânărului Carada i-au fost publicate câteva articole în ziarele „Naţionalul” şi „Timpul”, dar adevărata carieră de ziarist a început odată cu intrarea, în toamna anului 1859, în redacţia publicaţiei liberale “Românul”, aflată sub conducerea lui C.A. Rosetti.

        Carada a fost angajat la început ca secretar de redacţie, dar consecvenţa cu care îşi îndeplinea atribuţiile, cât şi marele său talent l-au adus în scurt timp la conducerea administraţiei ziarului. Prin munca sa susţinută, Carada a transformat „Românul” dintr-o publicaţie periodică într-una cotidiană, fapt remarcabil în epocă.

Până în 1872, când a plecat din nou în capitala Franţei,  Carada s-a implicat adânc în viaţa politică a României.  A fost ales de două ori deputat, iar în 1870 a fost unul dintre autorii mişcării revoluţionare de la Ploieşti, prin care s-a încercat detronarea Principelui Carol. Acest episod a marcat pentru totdeauna relaţia sa cu şeful statului, Carada refuzând de acum încolo orice funcţie care ar fi necesitat învestirea prin decret regal, cu toate că a sfârşit prin a-i purta un deosebit respect monarhului român.

         În timpul războiului pentru cucerirea independenței de stat, Carada s-a implicat direct în organizarea armatei române şi în coordonarea acţiunilor de logistică în vederea asigurării materialului de război.

Din 1880, momentul înfiinţării Băncii Naţionale a României, activitatea lui Carada s-a desfăşurat mai mult pe tărâm economico-financiar. Deşi a refuzat să fie guvernatorul institutului de emisiune, propunându-l pentru această funcţie pe Ion I. Câmpineanu, Carada a ocupat, din 1883 până la moarte, funcţia de director în cadrul instituţiei, coordonând practic întreaga activitate a acesteia.  Refuzând postul de guvernator, Eugeniu Carada a acceptat în schimb însărcinarea ce i s-a dat de către Guvernul român de a se ocupa de imprimarea biletelor de bancă la Paris şi apoi de procurarea materialelor şi a maşinilor de imprimat. 

        Tot în domeniul administraţiei economice, a ocupat şi funcţia de director în cadrul Căilor Ferate Române, el fiind principalul artizan al răscumpărării acestora de la consorţiul german Stroussberg.

La 10/23 februarie 1910, Eugeniu Carada s-a stins din viaţă la Bucureşti, în locuinţa din strada Pitar Moş. Ultima sa dorinţă a fost aceea de a fi îngropat la Craiova, în cimitirul Sineasca, alături de mama sa.