A.D.Xenopol ,un enciclopedist .

        Il vom evoca in emisiunea de astazi peA.D.Xenopol ,o personalitate despre care se vorbeste din pacate foarte putin in vremea noastra desi ....desi , deopotriva istoric, sociolog, economist, filosof al istoriei şi al culturii, critic literar si ,a marcat  ca istoriograf si in general ca om de cultura nu doar epoca in carea trait  fiind un adevarat reper cel putin in ceea ce priveste tratarea stiintifica ,modena a istoriei .

         S-a nascut "în 23 Martie 1847 în Iasi, mahalaua Păcurari în niste case de zestre ale mamei mele... Tatăl meu Dimitrie Xenopol se trăgea din o veche familie anglo-saxonă, după tată Brunswick, după mamă Smith. El a rătăcit în tinerete, în urma unei dureri sufletesti, prin Suedia, pe mare până la Constantinopole, de unde venise la Galati. Aici fu botezat de colonelul Schelety, tatăl generalului Carol Scheleti, care-i dădu numele de Dimitrie si-i schimbă tot odată si familia din Brunswick în Xenopol, adică „fiul străinului”.” Dupa cum marturiseste in  Istoria ideilor mele .

         A studiat in Germania   filosofie, drept si istorie obtinand titlurile de doctor în drept la Berlin si a cel în filosofie la Giessen, în acelasi an, 1871.
         Dupa o scurta perioada in care a lucrat in magistratura se dedica studiului istoriei devenind ,prin concurs ,titular al Catedrei de Istorie a Romanilor iar apoi, tot prin concurs, si al Catedrei de Istorie Universala la Universitatea din Iasi .
         Despre savantul A.D.Xenopol autor ,intre altele a  primei opere de mari dimensiuni cu privire la istoria poporului român ("Istoria românilor în Dacia Traiană", 13 volume, realizată între anii 1896 şi 1912) ne va vorbi eminentul istoric , domnul academician Alexandru Zub ,

multa vreme directorul Institutului de istorie din Iasi ce poarta numele lui Xenopol .

        Vom evoca atat vasta sa opera cat si aspecte definitorii ale biografiei sa staruind si asupra recunoasterii europene a valorii sale . 

RADIOGRAFIA UNEI TRADARI.Cazul colonelului Alexandru D. Sturdza

          Vom fi constatat cu totii ca istoriografia noastra ,cu precadere cea din vremea "comunismului national" dar ,poate surprinzator (in oarecare masura) si cea din zilele noastre ,vadeste multe scrupule si precautii in a trata subiecte ce tin de fondul principal de calitati ale romanilor .Asadar ,din cele mai vechi timpuri ,romanii se aveau ca fratii ,erau cu totii drepti ,cinstiti si curajosi ,domnitorii tineau cu poporul iar boieriierau erau fie patrioti fie exploatatori ( in functie de epoca ) !Nu tradare nu coruptie ( decat daca servea ca exemplu demonstrativ pentru a argumenta superioritatea noii oranduiri) ......
          Desigur astazi situatia s-a schimbat sau este pe cale sa se schimbe si unul dintre argumente este aparitia lucrarii despre care vom discuta in emisiunea de astazi :

    Invitati sunt autorii : prof.univ.dr. Maria Georgescu  si prof.univ.dr. Petre Otu ,presedintele Comisiei Romane de Istorie Militara . 

   Vom vorbi asadar despre  tradare si despre un tradator cu totul diferit de profilul standard al unui astfel de "erou ".Tocmai de aceea atunci  cand ,pe data de 6 februarie 1917, colonelul Alexandru D. Sturdza, împreuna cu aghiotantul sau, locotenentul Constantin Wachmann, dezertau din armata româna, trecând în tabara germanilor ,fapta lor asa cum aprecia Constantin Kiritescu " a produs o impresie deprimanta in armata si populatie.......a zdruncinat intrucatva increderea pe care tara si armata o puneau in fruntasii lor ". Colonelul Alexandru D. Sturdza apartinea uneia dintre cele mai vechi si importante familii din Romania ,beneficiasse de o educatie aleasa si de excelente studii militare absolvite cu stralucire in scolile celui de al doilea Reich .Tatal sau ,Dimitrie sau Mitita Sturdza fusese cel mai apropiat colaborator al lui Ion C.Bratianu ,urmasul sau la conducerea Partidului National Liberal ,ministru si prim ministru in repetate randuri dar si un distins om de cultura.

Dimitrie A. Sturdza



Petre Carp



        El dar si de la mama sa Zoe Cantacuzino si ea descendenta a unei nu mai putin cunoscute familii princiare  ,Alexandru , nu puteau oferi unicului vlastar decat oeducatie deosebita . sa ne gandim doar cum va fi aratat copilaria petrecuta in ambianta castelului de la  Miclauseni ,proprietatea familiei . vom face insa mentiunea ,importanta pentru destinul sau ,ca de mic i s-a inculcat si un puternic sentiment progerman si unul la fel de puternic ...antirusesc. Nici intrarea ,prin casatorie ,in familia lui Petre Carp ,cunoscut pentru aceleasi optiuni politice ,nu avea fireste sa-i schimbe sentimentele .

       A incercat ,dupa studii ,la intoarcerea in tara sa reformeze armata folosind experienta dobandita in germani sau pe cea castigata in perioada in care a servit ca atasat militar in Franta si Belgia S s-a razboit cu mentalitati vechi dar si cu resetimentele pe care le trezea situatia sa speciala de fiu al Primului Ministru si in ace;asi timp Ministru de Razboi .Succesele au fost lipsite de importanta insa a provocat antipatii durabile.

       Educatia si formatia intelectuala l-au condus pe Alexandru Stturdza la concluzia ca tara a ales un drum gresit intrand in Antanta iar exacerbarea personalitatii l-a impins catre tradare.Considera ca isi indeplineste astfel indatorirea patriotica de a determina si a conduce o miscare de masa care sa aduca Romania in  tabara Puterilor Centrale ,acolo unde era convins ca ii este locul .iata ce scria in manifestul pe care il adresa armatei romane :                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 

               "Eu, Colonelul D.Surdza, cu care v-ati luptat cot la cot, va trimit urmatoarea vorba:

În fruntea voastra vreau sa fac o ostire noua, bine înzestrata cu masinile razboiului si bine condusa de sefi inimosi. Cu ea vreau sa scapam ceea ce s-a perdut, sa alungam din tara pe jefuitorul rus si sa facem ca mai repede sa ne reîntoarcem la vetrele noastre. Ne vor ajuta la aceasta cei doua sute de mii de prizonieri Români, pe care îi voiu scapa..............Ati fost amagiti de cei mari prin cuvinte înselatoare despre un ideal national; ati vazut, cum acest ideal s-a prabusit din cauza usurintei si ticalosiei lor. Treziti-va si nu mai credeti minciunele ce vi se spun. ........ Lepadati-va de acei ce v-au înselat amar. Ati jurat credinta Tarei Românesti, iar nu unor netrebnici care va conduc la pieire.

Daca aveti încredere în bratul vostru, în mintea si sfatul meu, veniti îndata la mine. Va astept în muntii Vrancei. Veti capata semne de la mine. Voiu elibera pe prizonierii nostri. Totul este pregatit. Cu ei vom forma o oaste noua si, cu ajutorul lui Dumnezeu, vitejeasca, cu care vom recuceri ce s-a perdut, vom reîntregi ce s-a stricat si vom da afara pentru totdeauna pe netrebnicii cari ne-au adus în starea de azi.

Treceti fara întârziere cu arme cu tot spre mine.

Sa scapam România. Dumnezeu va binecuvânta fapta noastra.

Colonelul Alexandru D. Sturdza "
             Spre cinstea lor militarii armatei romane nu l-au ascultat si l-au tratat asa cum a meritat fapta sa incalificabila . Aceeasi atitudine de respingere au avut-o si prizonierii romani din lagarele Puterilor Centrale . Tratat cu dispret chiar de cei in favoarea carora tradase ,colonelul Sturdza va fi avut dimensiunea reala a actului sau. Iata cum a fost el prezentat soldatilor de unul dintre eroii razboiului ,gheneralul Eremia Grigorescu:
    " Soldati!

       Astazi ... trebue cu sufletul îndurerat sa va spun despre o fapta murdara, care a fost comisa de catre unul care pâna-n ziua de 24 ianuarie a stat în mijlocul vostru, lipsit de rusine, si care, sub frumoasa uniforma româneasca, a ascuns un suflet strain si murdar.

E vorba de un tradator, de fostul Colonel A.D. Sturdza.

Nascut si crescut pe pamântul românesc, cu avere, renume si îmbogatit prin sudoarea muncei voastre, a gasit de cale, tocmai acum, când scumpa noastra tara se afla în pericol, sa calce juramântul dat Regelui, drapelului si patriei si sa treaca în rândurile inamicului.

                Fapta fostului Colonel Sturdza este o crima, comisa de un om fara minte, de un nebun. Acest criminal însa, nu se multumeste numai de a trece în rândurile inamicului; el cauta sa mareasca crima, din momentul ce ameninta scumpa noastra tara si ne pune viata în pericol.

                El nu se multumeste sa se vânda, nu se multumeste sa tradeze planul nostru de razboi inamicului, ci intentioneaza ceva mai mult: voeste, din soldatii nostri ce se gasesc prizonieri la inamic si din dezertori, sa formeze o noua armata si cu aceasta sa lupte contra voastra si astfel sa stropeasca cu sângele fratesc pamântul nostru românesc.

               Voeste din lupta frateasca sa aduca inamicului victorie. Victorie pentru Germani, pentru Unguri, pentru Bulgari si pentru Turci, inamicii nostri de astazi, inamici de secoli.

                În ratacirea lui, fostul Colonel Sturdza cauta pe pamântul nostru si prin manifeste aruncate din aeroplane, sa va sfatuiasca sa-l urmati; el vrea sa va miste la asemenea pas, sa faceti la fel cu el acest miselesc fapt, cu credinta ca, cu cât mai multi îl vor face, cu atât mai bine pentru el.

               El va chiama ca sa luptati alaturi de inamic si va fagadueste cerul si pamântul.

Bravi soldati! Nu va lasati amagiti de vorbele unui criminal si tradator de tara. Nu uitati ca ati jurat credinta Majestatei Sale, Regelui, tarei si drapelului.

Fiti si ramâneti credinciosi juramântului vostru! (…) "
               Condamnat la moarte ,colonelul Alexandru D. Sturdza nu a mai revenit niciodata in tara. A ales sa traiasca in Germania cu dorul ptriei in suflet si cu convingerea ca tradarea a fost tocmai o manifestare de patriotism ......
               Ascultati emisiunea noastra pentru a intelege traseul pe care un om harazit unui destin deosebit il parcurge in sens invers ,pana la conditia de paria .

Politici culturale comuniste in timpul regimului Gheorghe Gheorghiu - Dej

             "Aparatul cultural romanesc din timpul regimului Gheorghiu - Dej ,alcatuit dintr-o pletora de directii ,servicii ,comisii ,comitete ,consilii ,toate in structura guvernului ,executa cu obedienta indicatiile trasate de sus in josde o liota de inspectori ,instructori ,sefi de sector dun structura Sectiei de Propaganda si Agitatie a Comitetului Central.....Dupa multe zeci de ani ,in acest labirint birocratic si ideologic ii este dat sa intre ,ci doar unui cercetator curajos ,tenace si avand exercitiul certificat al investigatiei si analizei istorice ."
                                                                         Vladimir Tismaneanu

     Cercetatorul care s-a incumetat sa demonteze sa cerceteze si sa analizeze functionarea unui angrenaj ce viza in primul rand crearea "omului nou"este invitatul emisiunii noastre dl.dr.Cristian Vasile ,cercetator la Institutul "Nicolae Iorga" al Academiei Romane .

      Vom discuta despre aceasta lucrare aparuta la Editura Humanitas insistand asupra unor aspecte definitorii in ceea ce priveste functionarea acestei componente esentiale in accelerarea comunizarii Romaniei.
       Vom vorbi asadar despre importanta modelului sovietic si proportia in care a ghidat organizarea culturii in Romania din vremea regimului Dej ,despre importanta pe care elta comunista o acorda culturii sau responsabilii pe care partidul ii numise in pastorirea acestui domeniu.
      Ne vom referi si la cazuri de demascare cum ar fi cel al lui Alexandru Jar sau Laszlo Folders incercand sa decelam care erau temerile pe care anumite tendinte ,chiar timide ,de liberalizare a culturii le provocau conducatorilor de atunci ai destinelor tarii mai ales dupa Congresul XX al PCUS si Revolutia anticomunista din Ungaria .
          Iata-le in sinteza asa cum apar intr-un document al Sectiei de Propaganda si Agitatie : "Folders a deformat esenta tezelor Congresului XX al PCUS ,indreptandu-si atacul exclusiv impotriva dogmatismului si ignorand complet oericolul ideologiei burgheze ,al revizionismului .Folders nici n-a vrut sa auda despre pericolui liberalismului,al revizionismului,in schimb descopera la fiecare pas grave greseli provenite ,chipurile din <cultul personalitatii>si dogmatism.Fidel acestei conceptii el a combatut in mod unilateral,exagerat si deformat ,idilismul si schematismul in literatura si a <uitat > total de influentele negativismului si liberalismului.Folders a fost unul dintre principalii exponenti ai teoriei <liberalizarii> vietii literare din tara noastra ,unul dintre cei care ,sub pretextul unei mai mari <libertati>,doresc de fapt introducerea <libera> a unor idei si conceptii burgheze ,reactionare ."  
          Edificator credem ...... 
       

Ţările Române între Imperiul Otoman şi Europa creştină

        Lucrarea cu acest titlu ne deschide o perspectiva inedita asupra trecutului. Autorul,domnul profesor Bogdan Murgescu - invitatul emisiunii noastre ,"aruncă asupra Ţărilor Române, în perioada secolelor XVI-XIX, o privire economică. Acesta este aspectul cel mai şocant pentru cei care nu suntem familiarizaţi cu istoria economică, ceea ce reprezintă o adevărată provocare." dupa cum sublinia la lansare ,prof.univ.dr. Ioan Pânzaru.

       Aceasta tratare inedita a istoriei ,pentru realizarea careia trebuie sa ai o cultura si o practica deosebite a fost remarcata si de dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, directorul general al Muzeului Naţional de Istorie a României care a caracterizat deopotriva  autorul si opera:
      "Bogdan Murgescu este un istoric puţin obişnuit în peisaj pentru că se ocupă, cu multă tenacitate, de două domenii pe care majoritatea colegilor noştri nu le abordează – istoria economică şi socială ............Volumul este o oglindă a unei palete largi de subiecte pe care Bogdan Murgescu le abordează cu succes, la nivel european. Un aspect foarte important din volum este raportul dintre politică, diplomaţie şi ideologie prin reevaluarea rolului unor nume sfinte în istoriografia naţională. De puţine ori ai ocazia să citesti pagini atât de raţionale despre nume sacre ale istoriei noastre, ca Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul."

      Iata si o succinta biografie stiintifica profesorului Bogdan Murgescu ,preluata de pe site-ul Cercului de Societate si Cultura :

       "Bogdan Murgescu este prof.univ.dr la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti şi din 2011 preşedinte al Societăţii de Ştiinte Istorice din România. În 1998 este distins cu Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române pentru lucrarea Circulaţia monetară în Ţările Române în secolul al XVI lea (1996). Alte lucrări publicate: Istorie românească – istorie universală (600 1800) (1994), A fi istoric în anul 2000 (2000), Istoria României în texte (coord., 2001). De acelaşi autor, la Editura Polirom au apărut: Revoluţia română din decembrie 1989. Istorie şi memorie (coord., 2007) şi România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500 2010) (2010), volum distins în 2011 cu Premiul „Historia Magistra Vitae”, Premiul „CriticAtac” şi Premiul „Eugeniu Carada” pentru Economie .A consemnat drd. Simona Barbu, membru fondator CSC "
                 Esta asadar o emisiune in care vom vorbi despre Stefan cel Mare ,Mihai Viteazul ,Dimitrie Cantemir sau despre filorusismul romanesc ,lupta antiotomana dar ....altfel .

Ion Mihalache ,un om politic care a inteles glasul stramosilor !

       " Cine pune urechea la pamantul tarii si intelege glasul stramosilor ,il aude.In cursul istoriei ei ,in politica externa Romania a urmat instinctul national ,care a dus-o fara gres langa aliatii firesti.In politica interna ,ea a stiut in marile momente sa-si infranga patimile launtrice si sa se gaseasca unita in fata primejdiilor din afara.
       Asa a ajuns la momentul culminant al istoriei ei ,sub stralucitul rege Ferdinand : INTREGIREA NEAMULUI.
       Parasind drumul interesului national ,drumul glasului pamantului si al stramosilor ne indreptam spre catastrofa........."
                                                                                     Ion Mihalache
       


            Dedicam emisiunea de astazi lui Ion Mihalache (nascut la 18 februarie/3 martie 1882, Topoloveni — mort la 5/6 martie 1963 Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici)  unul  dintre cei mai importanti ,valorosi , originali si conscventi oameni politici pe care i-a avut Romania .

     Important pentru ca a fost fondator si presedinte al Partidului Taranesc si apoi dupa fuziunea din 1926 cu Partidul National Roman ,alaturi de Iuliu Maniu unul dintre cei doi  lideri si chiar presedinte al  acestei importante formatiuni politice , deputat in multe legislaturi ,ministru in repetate randuri.
     Valoros petru ca plecand de jos ,de la calitatea de invatator in satul sau natal ,Dobresti ,

s-a ridicat la toate inaltele demnitati mentionate doar prin inteligenta si perseverenta cu care si-a urmat destinul .Spre deosebire de multi altii insa,Ion Mihalache nu privea puterea ca pe un scop in sine.Absolventul Scolii Normale "Carol I" din Campulung se lanseaza in viata politica in calitate de presedinte al Asociatiei Generale a Invatatorilor ,se distinge in Razboiul de Intregire (este decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul") si fondeaza in decembrie 1918 Partidul Taranesc . Spuneam ca nu vedea ascensiunea politica ca pe un scop in sine . Ion Mihalache avea chiar un proiect bazat pe doctrina taranista ce avea numerosi adepti in Europa epocii ,mai cu seama in zona noastra geografica.
        Plecand de la convingerea ca prioritatea Romaniei este dezrobirea economica ,culturala si politica a clasei taranesti noul partid preconiza o adevarata reforma a statului si inplicit a elitei politice.Se dorea asadar  nu doar improprietarirea taranilor ci si vot universal ,o shimbare a practicilor parlamentare in sensul inlocuirii oratoriei sterile cu adevarate si benefice actiuni de legiferare ,o purificare a moravurilor politice ,o reforma administrativa care sa elimine din administratia locala clientelismul politic ,reforme ale invatamantului,sanatatii... etc .
        Era fireste subliniat respectul pentru rege si Monarhia Constitutionala si se evidentiau deosebirile esntiale intre doctrina sa si ideile socialiste. Un program idealist ar parea mai ales daca tinem cont de realitatile si mentalitatile Romaniei timpului ,realitati si mentalitati perpetuate in mare parte pana astazi ...Si totusi ,in ciuda dificultatilor ,surprinzator de multe dintre ideile initiale au prins contur in anii ce au urmat mai ales dupa ce in 1926 s-a creat PNT.



Iuliu Maniu si Ion Mihalache

     Era un partid echilibrat ce tinea la loc de cinste respectul ideii  nationale " sangele conceptiei national - taraniste " asa cum afirma Ion Mihalache intr-ui discurs tinut  la 17 decembrie 1935 ,publicat pe site-ul Fundatiei "Corneliu Coposu". Iata un fragment revelator preluat din acelasi discurs si fireste utilizand aceeasi sursa :
        " Dar este un sange care circula normal in artere si vine,printr-o inima sanatoasa.
           Nu e un sange in febra si ale carui reactii sa fie in vazul oricui.
           Si nu circula pe vase sclerozate gata sa plesneasca in toata clipa .Curge asa de firesc ca nu avem nevioe de emotii pentru a-l arata .Altii il arata in sticlute colorate .Il sporesc cu seruri artificiale ori cu transfuzii .Il prezinta cu reclama ...
                Nu e sange autentic .Nu e marfa romaneasca ,e...." Made in Germany "...."Made in Italy" .
                Nationalismul nu se importa ."
                vom vorbi despre toate acesta si despre multe altele intr-o emisiune al carei invitat estedomnul prof.univ.dr. Ioan Scurtu un cunoscator pana la nuanta a istoriei contemporane romanesti .
             

     Vom vorbi fireste si despre destinul tragic al acestui om politic de exceptie aruncat in temnita de catre regimul comunist ,tortutat pentru a-si schimba opiniile si a accepta noua oranduire si noua " democratie populara ". Toate incercarile s-au frant insa in lupta cu un caracter pentru care compromisul ,orice fel de compromis era de neconceput . ion Mihalache  a  murit ca un martir  in inchisoarea de la Ramnicul Sarat  lasand in urma nu doar amintiri ci si un exemplu ce nu merita nici uitat si nici ignorat.

Amerigo Vespucci ,un mare navigator ......contestat !

             Cand ne gandim la marii calatori si descoperitori (pentru noi europenii) ai "Lumii Noi" ne vin in minte ,mai intai ,cateva nume acoperite de legenda si uneori de o aura romantica : Columb,Magelan,Vasco da Gama .... si abia dupa ele ,mult dupa ele ni-l amintim pe cel ce al lui Amerigo Vespucci (nascut la  9 martie 1454 in Florența si plecat la cele vesnice la  22 februarie 1512 din  Sevilla )

             Mai mult decat atat,desi rostim foarte frecvent numele America rareori il conexam cu cel care l-a purtat acum mai bine de jumatate de mileniu ,acelasi ...Amerigo Vespucci !
               Il vom evoca in emisiunea noastra pe acest temerar navigator fara a a ocoli controversele care ii urmaresc posteritatea .Invitatul emisiunii este dl.prof.dr. Marian Stefanescu ,seful catedrei de Istorie Universala a Facultatii de Istorie dela Universitatea Bucuresti ,unul dintre foarte putinii cunoscatori ai istoriei Spaniei pe care a studiat-o chiar in spatiul iberic.
               Vom vorbi despre copilaria ,adolescenta si tineretea  lui Vespucci ,nascut intr-o respectata  familie din aristocratia  Florentei ,ceea ce i-a permis sa dobandeasca o solida edicatie si sa cunoasca mari personalitai ale orasului care a dat tonul miscarii renascentiste . Intre altele ,tanarul Amerigo a dobandit cunostinte de psihologie  si s-a familiarizat cu  învătăturile lui Aristotel, ce includeau astronomia,cosmografia si geografia. A urmat ,se pare si cea mai renumită scoală de geografie din Florența, condusa de Paolo Toscanelli (1397-1482) , cel mai marte cosmograf al timpului .
              Urmand dorinta tatalui sau care ii harazise unei  cariere in domeniul comertului Amerigo ajunge in Spania ,la Sevilla in serviciul Casei lui Lorenzo de Pier Francesco (numit "Popolano"), una dintre ramurile ilustrei familii Medicis.
             In climatul creat in Spania Regilor Catolici de expeditiile lui Columb si purtat de dorinta ,indelung cultivata de a descoperi spatii inca necunoscute Vespucci organizeaza sau participa la ptru sau chiar cinci calatorii spre Vest imbarcandu-se pe nave ce vor fi avut astfel de infatisari :

        Aici incep insa controversele. Cate calatorii a facut cu adevarat Vespucci ? Cat de adevarate sunt scrisorile in care isi descrie descoperirile si mai ales cat de corect au fost interpretate ?
         Cert este ca intr-un mic orasel din Vosgi ,Saint Dié ,un editor ,Gauthier Lud ,publica , la cerea unui mare senior ,o reeditare a Cosmografiei lui Ptolemeu ,o editie actualizata cu ultime descoperiri cunoscute.
         In aceasta lucrare aparuta la 27 aprilie 1507 (asadar in timpul vietii lui Vespucci) geograful Martin Waldseemüller il crediteaza pe calatorul florentin cu descoperirea Lumii Noi si chiar mai mult , numeste pentru prima data acest spatiu estimat la 20% din cel al Pamantului , America.
          Astfel Amerigo Vespucci ,primul european care ar fi ajuns in Brazilia ,Uruguai sau Argentina cel care a vazut Amazonul sau Rio de La Plata a ramas in istorie ca descoperitorul continentului care ii poarta din 1507 numele . Raman  disputele dar poate  si de aceea este frumoasa Istoria .

Elena Vacarescu un reper intelectual si moral !

       Descendenta a doua vestite familii de boieri ,Vacaresti si Falcoieni,Elena ( nascuta la 3 octombrie 1864) a continuat traditia intelectuala a ascendendentilor sai stralucind ca poeta,prozatoare ,dramaturg de expresie franceza. Cu toate acestea "N-a fost niciodată despărtită de tara în limba căreia n-a scris...... O româncă din cel mai adevărat sânge românesc, care îsi afirmă cu orgoliu si originea si sufletul românesc ...... O asemenea personalitate onorează două literaturi." dupa cum observa Camil Petrescu. N-a fost despartita nici de tara desi dupa nefericita idila cu principele mostenitor Ferdinand a ales exilul voluntar in Franta.Nepoata lui Iancu Vacarescu a slujit Romania cu talentul ,tactul si cunostintele unui adevarat dipomat .  

  Salonul  sau era frecventat nu doar de celebri oameni de litere ( sa ne amintim doar  ca il cunoscuse pa Victor Hugo si  studiase arta poetica avadu-l ca mentor pe   Sully Prudhomme ) ci si de mari oameni politici intre care Clemenceau ,Heriot  sau Briand.    

     A fost prima femeie aleasa membru al Academiei Romane ( in 1925 ), a fost distinsa cu doua premii ale Academiei Franceze pentru volumele sale de poeme Les Chants d'Aurore si Le Rhapsode de la Dâmbovitza. In 1927, Aristide Briand, ministrul francez al Afacerilor straine i-a acordat Legiunea de Onoare . Sa mai mentionam ca a tradus în limba franceză din poeziile lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga,Octavian Goga, Topârceanu, Minulescu sau Vinea.

         Elena Vacarescu a pus intotdeauna pe primul plan interesele Romaniei si pentru a le promova a facut uz de toate calitatile cu care era dealtfel din belsug dotata . A reusit sa fascineze Societatea Natiunilor prin stralucirea discursurilor sale ,a colaborat cu dificilul Nicolae Titulescu ,care s-a exprimat intotdeauna elogios la  adresa ei ,cu Ionel Bratianu dar si cu Take Ionescu,a facut parte din delegatia romaniei la Conferinta de Pace de la Paris ce incheia din punct de vedere diplomatic al II-lea Razboi Mondial .

         Sa nu fi sesizat caderea cortinei de fier sa nu fi evaluat corect valoarea unor Gh.Gh. Dej sau Lucretiu Patrascanu sa nu fi remarcat ca mari romani si nu-l vom mentiona decat pe Grigore Gafencu,contestau deja regimul instaurat la Bucuresi de ocupantii sovietici ...

         Nu-i vom cunoaste niciodata gandurile . A murit la 17 februarie 1947 la o saptamana dupa semnarea Tratatului de Pace. Este insa posibil si multe dintre actiunile sale trecute se pot constitui nin argumente ,ca Elena Vacarescu sa-si fi dat seama ca Romania se afla din nou la ceas de cumpana si compromisul ,chiar dureros ,este singura sa salvare .

         Despre toate acestea si despre multe altele in emisiunea de astazi care beneficiaza de prestigioasa prezenta a doamnei prof.univ.dr. Viorica Moisuc.

         Vom incheia a cesta succinta prezentare cu traducerea unei poezii ce poate fi interpretata ca o intrebare care ne este si noua adresata ......

                                                 Patriei mele

                                   Iar dacă îţi devin străină

                                   Şi cântecu-mi de început

                                   Grăirea n-a ales, divină,

                                   A plaiului ce m-a născut.

Seninul dulce grai în care

Lin, ruga, buzele-mi şoptesc,

O, patrie, putea-vei oare

Să-mi ierţi păcatul meu firesc?

                                                          Lua-vei viersul meu în seamă,

                                                          Grea munca-mi binecuvântând,

                                                          Cum îşi blagosloveşte-o mamă

                                                          Copiii mâine-n luptă stând ?

  Un raspuns ar putea fi ca Elena Vacarescu este un reper intelectual si moral .Facem insa destul pentru memoria unor astfel de oameni ?