Ion Gavrila Ogoranu .Aproapele in slujba Aproapelui .

                Brazii se frang dar nu se indoiesc ,un titlu excelent ales pentru cartea unei vieti traite cu demnitate .
                L-am cunoscut pe autor ,pe Ion Gavrila Ogoranu !

                 A fost una dintre sansele pe care mi le-a oferit profesia de ziarist .De ce o sansa ? Va voi povesti o intamplare .....
                 Era o zi de vara ,la inceputul anilor '90 .ma afam impreuna cu ion Gavrila Ogoranu intr-una dintre celulele temnitei de la Sighet ,transformata de Fundatia Academia Civica in Memorial ,in chiar celula dedicata luptei partizanilor anticomunisti din muntii Fagaras .ni s-au alaturat doi  tineri vizitatori ,un german si un roman .Nu stiau prea multe prea multe despre comunism si au ascultat fascinati explicatiile date cu competenta ,calm ,detasare si nemarginita bunavointa de omul in varsta ,cu plete albe ,ochi albastri ,figura blada si vorba linistita .
                   Cine este ? M-au intrbat la sfarsit .Este omul a carui fotografie din tinerete tocmai o priviti - am raspuns si apoi dupa o clipa de ezitare am adaugat : un erou .

      De ce am ezitat ? Pentru ca multe cuvinte ,stim cu totii ,si-au pierdut prin folosire abuziva....sensul .In cazul lui Ion Gavrila Ogoranu era ,pur si simplu ,cuvantul potrivit .
      Cum altfel l-am putea numi pe cel care la 24 de ani student fiind la doua facultati (agronomia din Cluj si Institutul de Studii economice din Brasov ) ,a ales sa se opuna cu arma regimului comunist.
       A facut-o in Muntii Fagaras si nu numai ,pana in 1958 .Impotriva grupului sau de tineri au fost trimise numeroase potere de militieni si securisti fara insa a reusi sa-i captureze. Desigur ,extrem de important a fost ajutorul pe care partzanii l-au primit de la localnici ,de la cei care ii considerau de-ai lor.
      Asa se explica faptul ca a fost judecat in lipsa,in 1951 si fereste ,condamnat la moarte . A scapat insa atunci dar si maintarziu de condamnare ,in mare parte datorita curajului dovedit de sotia sa , Ana care l-a ascuns in satul Galtiu din judetul Alba pana in anul 1976 !

         
        Cand ,in sfarsit ,a fost descopetit de Securitate ,tot ea a fost cea care areusit ca poveste vietii sale sa fie cunoscuta de Presedintele Richard Nixon si la interventia acestuia sa se pronunte gratierea .
        Exista momente in istorie cand cineva este chemat sa se sacrifice , obisnuia sa spuna Ion Gavrila Ogoranu vorbid despre lupta pe care au purtat-o el si cei care i-au impartasit nu doar convingetile ci si curajul . Era convis ca numai astfel celalti ,contemporani sau urmasi vor putea trai in demnitate .
         Ioan Gavrila Ogoranu ,bradul de la Galtiu s-a frant in mai 2006 ,niciodata nu s-a indoit.

         Puteti sa-i ascultati vocea si sa-i apreciati sinceritatea si intelepciunea intr-o inregistrare document pe care am realizat-o in decembrie 1998 . Tema emisiunii difuzata atunci in premiera : Aproapele in slujba Aproapelui .
         Dan Manolache  va ureaza sa va insoteasca linistea ,lumina si speranta in trecerea si petrecerea Marii Sarbatori a Invierii Domnului nostru Isus Hristos .

Asa ne place istoria ! Magazin Istoric ,45 de ani de aparitie !

        A fost o vreme in care istoria noastra si nu numai a noastra parea ca exista doar penru a dovedi ca omenirea se indrepta " legic" catre " ultimul sau stadiu de dezvoltare " adica oranduirea comunista ...Inceputa inca din Comuna Primitiva ,lupta de clasa avea ,fireste ,sa-si gaseasca si ea un sfarsit glorios .
        Cu atat mai mare ne-a fost bucuria sa descoperim  ,nu doar in amintirile parintilor si bunicilor ,in afirmatiile retinute ale profesorilor sau in cartile salvate in bilioteca de acasa ,ci chiar intr-o revista cu tiraj de masa ,sa descopem asadar ca exista si o altfel de istorie si anume cea adevarata .Revista era ,fireste ,MAGAZIN ISTORIC   iar primul  numar a aparut in aprilie 1967 adica cu exact 45 de ani in urma .
         Satisfactia era sporita si de faptul ca noi ,cititorii ,ne puteam face propria parere despre evenimente din trecut citind chiar documente sau marturii si nu doar interpretarea lor .Astfel ,de pilda ,in primele 6 numere au fost publicate Stenogramele Conferintei de la Ialta ( minuta sovietica ,confruntata si completata cu minutele delegatiilor britanica si americana) ,iar pe parcursul unui intreg an,tot incepand cu primul numar , Memoriile lui Constantin Argetoianu ...                                                                                                 Aparitia Magazinului Istoric a fost ,fara indoiala o decizie politica .Intr-o perioada caracterizata de un anumit liberalism ,partidul dorea ca printr-o reevaluare a trecutului ,prin renuntarea la stereotipurile ideologice ce i se aplicau ,sa se legitimeze ca partid national. Va fi reusit ? Nu vom starui asupra formularii unui raspuns.Vom spune doar ca asemenea invataturii desprinse din cunoscutul proverb unde dai si unde crapa efectul aparitiei revistei a fost mult mai amplu . Acest succes s-a datorat in cea mai mare parte profesionalismului ,diplomatiei si curajului corpului sau redactional .Iata doar cateva fotografii istorice pe care cu amabilitate ni le-au pus la dispozitie colegii nostri de la Magazin Istoric :

              

              Generatii de cititori si-au completat sau chiar si-au format o cultura istorica ,de mare ajutor pentru a-si castiga o adevarata independeta de gandire .Magazinul Istoric si-a pastrat atractivitatea chia daca in anii '80 ,tot mai putine erau paginile necontaminate de cultul personalitatii sau de constrangerile ideologiei .

               Vom vorbi despre trecutul revistei apelad si la fonoteca emisiunii Pagini de Istorie in care am pastrat cateva interviuri realizat la alte momente aniversare sarbatorite in 1992 sau 1997 .Ii vom putea astfeu rauzi sau auzi ,vorbind despre Magazin Istoric pe Dumitru Almas - primul sau director , Constantin Antip - primul redactor sef ,acad. Virgil Candea - unul dintre primii colaboratori ,parintele profesor Dumitru Staniloaie si fireste Cristian Popisteanu al carui nume este aproape sinonim cu cel al revistei .

                Vom vorbi asadar despre trecutul dar si despre prezentul revistei avandu-i ca invitati in studio pe domnii Marian Stefan ,din 1967 membru al redactiei si Dorin Matei ,actualul redactor sef al Magazinului Istoric .

Gheorghe Tatarescu ,"Omul Regelui" devenit "tovaras de drum"

        Personajul principal al emisiunii de astazi este ,ca mai toti cei ce s-au indeletnicit cu politica pe la noi ,un personaj controversat . Mai mult decat altii Gheorghe Tatarescu a starnit reactii de antipatie desi bilantul sau ,in calitate de ministru sau prim ministru este unul remarcabil .Este credem indeajuns sa subliniem ca in perioada in care a detinut demnitatea de Prim Ministru ,Romania a inregistrat cea mai mare dezvoltare economica din istoria sa .                                                                                                                      

Anul 1938 a ramas multa vreme un reper in analiza progresului tarii noastre .Aprehensiunile sunt  mai degraba legate de modul in care si-a croit cariera .Gheorge Tatarescu era in constiinta celor care nu il apreciau mai degraba un politician decat un om politic ,preocupat doar de propria cariera si fara respect pentru cei carora le datora ascensiunea .Este de altfel si una dintre distinctiile pe care vom incerca sa le facem astazi in discutia cu un remarcabil specialist in istoria contemporana a Romaniei  ,domnul prof.univ. dr. Ioan Scurtu ,autorul multor lucrari de referinta pentru intelegerea acestei perioade .


prof.univ.dr. Ioan Scurtu


       Iata doar cateva repere ale biografiei politice ce il defineste pe Gheorghe Tatarescu ca reprezentant de marca a elitei politice romanesti din vramea sa :
       Isi incepe cariera in 1919 cand devine deputat din partea PNL .Era desigur mai mult decat o speranta politica date fiind originea ( era fiul generalului Nicolae Tatarescu si al Sperantei Paraianu ,descendenta a unei vechi familii boieresti ) si educatia (studii juridice la Bucuresti si doctorat in drept la Paris) .
       Confirmarea a venit destul de repede Tatarescu acupand sccesiv insemnate functii in guvern - Subsecretar de Stat la Ministerul de Interne ( 1923 -1926 si 1927 -1928 ) ,Ministru al Industriei si Comertului (  1933 -1934) dar si secretar general al PNL (1931)
        Ascensiunea i-a fost favorizata si de prietenia cu I.G.Duca ,devenit dupa moartea lui Vintila Bratianu liderul PNL si  apoi Prim Ministru pana la disparitia sa tragica din 1933 .
       Totusi cel ce i-a acordat lui Tatarescu sansa de a conduce guvernul a fost Regele Carol II ,cel care a incercat sa aduca in prim plan tineri din toate partidele in dubla sa incecare de a reforma Romania dar si de a submina puterea si autoritatea partidelor pentru a domina  el insusi scena politica romaneasca .Repudiat de fostii colegi de partid ,Gheorghe Tatarescu a guvernat si a obtinut succese remarcabile ,in cea mai prospera perioada din istoria antebelica a Romaniei ( 1934 - 1940 ) . In aceasta perioada ,timp de un an a fost si primul Ambasador al Romaniei in capitala Frantei .
       Au urmat razboiul,coabitarea cu regimul comunist  (a ocupat functiile de Vice prim ministru si Ministru de Externe ,conducator al delegatiei tarii noastre la Conferinta de Pace de la Paris) si apoi indepartarea sa ca si a altor " tovarasi de drum " intemnitarea pentru o scurta perioada la Sighet arestul la domiciliu.
     Despre toate aceste dar si despre multe altele in emisiunea pe care va invitam sa o ascultati.

A.D.Xenopol ,un enciclopedist .

        Il vom evoca in emisiunea de astazi peA.D.Xenopol ,o personalitate despre care se vorbeste din pacate foarte putin in vremea noastra desi ....desi , deopotriva istoric, sociolog, economist, filosof al istoriei şi al culturii, critic literar si ,a marcat  ca istoriograf si in general ca om de cultura nu doar epoca in carea trait  fiind un adevarat reper cel putin in ceea ce priveste tratarea stiintifica ,modena a istoriei .

         S-a nascut "în 23 Martie 1847 în Iasi, mahalaua Păcurari în niste case de zestre ale mamei mele... Tatăl meu Dimitrie Xenopol se trăgea din o veche familie anglo-saxonă, după tată Brunswick, după mamă Smith. El a rătăcit în tinerete, în urma unei dureri sufletesti, prin Suedia, pe mare până la Constantinopole, de unde venise la Galati. Aici fu botezat de colonelul Schelety, tatăl generalului Carol Scheleti, care-i dădu numele de Dimitrie si-i schimbă tot odată si familia din Brunswick în Xenopol, adică „fiul străinului”.” Dupa cum marturiseste in  Istoria ideilor mele .

         A studiat in Germania   filosofie, drept si istorie obtinand titlurile de doctor în drept la Berlin si a cel în filosofie la Giessen, în acelasi an, 1871.
         Dupa o scurta perioada in care a lucrat in magistratura se dedica studiului istoriei devenind ,prin concurs ,titular al Catedrei de Istorie a Romanilor iar apoi, tot prin concurs, si al Catedrei de Istorie Universala la Universitatea din Iasi .
         Despre savantul A.D.Xenopol autor ,intre altele a  primei opere de mari dimensiuni cu privire la istoria poporului român ("Istoria românilor în Dacia Traiană", 13 volume, realizată între anii 1896 şi 1912) ne va vorbi eminentul istoric , domnul academician Alexandru Zub ,

multa vreme directorul Institutului de istorie din Iasi ce poarta numele lui Xenopol .

        Vom evoca atat vasta sa opera cat si aspecte definitorii ale biografiei sa staruind si asupra recunoasterii europene a valorii sale . 

RADIOGRAFIA UNEI TRADARI.Cazul colonelului Alexandru D. Sturdza

          Vom fi constatat cu totii ca istoriografia noastra ,cu precadere cea din vremea "comunismului national" dar ,poate surprinzator (in oarecare masura) si cea din zilele noastre ,vadeste multe scrupule si precautii in a trata subiecte ce tin de fondul principal de calitati ale romanilor .Asadar ,din cele mai vechi timpuri ,romanii se aveau ca fratii ,erau cu totii drepti ,cinstiti si curajosi ,domnitorii tineau cu poporul iar boieriierau erau fie patrioti fie exploatatori ( in functie de epoca ) !Nu tradare nu coruptie ( decat daca servea ca exemplu demonstrativ pentru a argumenta superioritatea noii oranduiri) ......
          Desigur astazi situatia s-a schimbat sau este pe cale sa se schimbe si unul dintre argumente este aparitia lucrarii despre care vom discuta in emisiunea de astazi :

    Invitati sunt autorii : prof.univ.dr. Maria Georgescu  si prof.univ.dr. Petre Otu ,presedintele Comisiei Romane de Istorie Militara . 

   Vom vorbi asadar despre  tradare si despre un tradator cu totul diferit de profilul standard al unui astfel de "erou ".Tocmai de aceea atunci  cand ,pe data de 6 februarie 1917, colonelul Alexandru D. Sturdza, împreuna cu aghiotantul sau, locotenentul Constantin Wachmann, dezertau din armata româna, trecând în tabara germanilor ,fapta lor asa cum aprecia Constantin Kiritescu " a produs o impresie deprimanta in armata si populatie.......a zdruncinat intrucatva increderea pe care tara si armata o puneau in fruntasii lor ". Colonelul Alexandru D. Sturdza apartinea uneia dintre cele mai vechi si importante familii din Romania ,beneficiasse de o educatie aleasa si de excelente studii militare absolvite cu stralucire in scolile celui de al doilea Reich .Tatal sau ,Dimitrie sau Mitita Sturdza fusese cel mai apropiat colaborator al lui Ion C.Bratianu ,urmasul sau la conducerea Partidului National Liberal ,ministru si prim ministru in repetate randuri dar si un distins om de cultura.

Dimitrie A. Sturdza



Petre Carp



        El dar si de la mama sa Zoe Cantacuzino si ea descendenta a unei nu mai putin cunoscute familii princiare  ,Alexandru , nu puteau oferi unicului vlastar decat oeducatie deosebita . sa ne gandim doar cum va fi aratat copilaria petrecuta in ambianta castelului de la  Miclauseni ,proprietatea familiei . vom face insa mentiunea ,importanta pentru destinul sau ,ca de mic i s-a inculcat si un puternic sentiment progerman si unul la fel de puternic ...antirusesc. Nici intrarea ,prin casatorie ,in familia lui Petre Carp ,cunoscut pentru aceleasi optiuni politice ,nu avea fireste sa-i schimbe sentimentele .

       A incercat ,dupa studii ,la intoarcerea in tara sa reformeze armata folosind experienta dobandita in germani sau pe cea castigata in perioada in care a servit ca atasat militar in Franta si Belgia S s-a razboit cu mentalitati vechi dar si cu resetimentele pe care le trezea situatia sa speciala de fiu al Primului Ministru si in ace;asi timp Ministru de Razboi .Succesele au fost lipsite de importanta insa a provocat antipatii durabile.

       Educatia si formatia intelectuala l-au condus pe Alexandru Stturdza la concluzia ca tara a ales un drum gresit intrand in Antanta iar exacerbarea personalitatii l-a impins catre tradare.Considera ca isi indeplineste astfel indatorirea patriotica de a determina si a conduce o miscare de masa care sa aduca Romania in  tabara Puterilor Centrale ,acolo unde era convins ca ii este locul .iata ce scria in manifestul pe care il adresa armatei romane :                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 

               "Eu, Colonelul D.Surdza, cu care v-ati luptat cot la cot, va trimit urmatoarea vorba:

În fruntea voastra vreau sa fac o ostire noua, bine înzestrata cu masinile razboiului si bine condusa de sefi inimosi. Cu ea vreau sa scapam ceea ce s-a perdut, sa alungam din tara pe jefuitorul rus si sa facem ca mai repede sa ne reîntoarcem la vetrele noastre. Ne vor ajuta la aceasta cei doua sute de mii de prizonieri Români, pe care îi voiu scapa..............Ati fost amagiti de cei mari prin cuvinte înselatoare despre un ideal national; ati vazut, cum acest ideal s-a prabusit din cauza usurintei si ticalosiei lor. Treziti-va si nu mai credeti minciunele ce vi se spun. ........ Lepadati-va de acei ce v-au înselat amar. Ati jurat credinta Tarei Românesti, iar nu unor netrebnici care va conduc la pieire.

Daca aveti încredere în bratul vostru, în mintea si sfatul meu, veniti îndata la mine. Va astept în muntii Vrancei. Veti capata semne de la mine. Voiu elibera pe prizonierii nostri. Totul este pregatit. Cu ei vom forma o oaste noua si, cu ajutorul lui Dumnezeu, vitejeasca, cu care vom recuceri ce s-a perdut, vom reîntregi ce s-a stricat si vom da afara pentru totdeauna pe netrebnicii cari ne-au adus în starea de azi.

Treceti fara întârziere cu arme cu tot spre mine.

Sa scapam România. Dumnezeu va binecuvânta fapta noastra.

Colonelul Alexandru D. Sturdza "
             Spre cinstea lor militarii armatei romane nu l-au ascultat si l-au tratat asa cum a meritat fapta sa incalificabila . Aceeasi atitudine de respingere au avut-o si prizonierii romani din lagarele Puterilor Centrale . Tratat cu dispret chiar de cei in favoarea carora tradase ,colonelul Sturdza va fi avut dimensiunea reala a actului sau. Iata cum a fost el prezentat soldatilor de unul dintre eroii razboiului ,gheneralul Eremia Grigorescu:
    " Soldati!

       Astazi ... trebue cu sufletul îndurerat sa va spun despre o fapta murdara, care a fost comisa de catre unul care pâna-n ziua de 24 ianuarie a stat în mijlocul vostru, lipsit de rusine, si care, sub frumoasa uniforma româneasca, a ascuns un suflet strain si murdar.

E vorba de un tradator, de fostul Colonel A.D. Sturdza.

Nascut si crescut pe pamântul românesc, cu avere, renume si îmbogatit prin sudoarea muncei voastre, a gasit de cale, tocmai acum, când scumpa noastra tara se afla în pericol, sa calce juramântul dat Regelui, drapelului si patriei si sa treaca în rândurile inamicului.

                Fapta fostului Colonel Sturdza este o crima, comisa de un om fara minte, de un nebun. Acest criminal însa, nu se multumeste numai de a trece în rândurile inamicului; el cauta sa mareasca crima, din momentul ce ameninta scumpa noastra tara si ne pune viata în pericol.

                El nu se multumeste sa se vânda, nu se multumeste sa tradeze planul nostru de razboi inamicului, ci intentioneaza ceva mai mult: voeste, din soldatii nostri ce se gasesc prizonieri la inamic si din dezertori, sa formeze o noua armata si cu aceasta sa lupte contra voastra si astfel sa stropeasca cu sângele fratesc pamântul nostru românesc.

               Voeste din lupta frateasca sa aduca inamicului victorie. Victorie pentru Germani, pentru Unguri, pentru Bulgari si pentru Turci, inamicii nostri de astazi, inamici de secoli.

                În ratacirea lui, fostul Colonel Sturdza cauta pe pamântul nostru si prin manifeste aruncate din aeroplane, sa va sfatuiasca sa-l urmati; el vrea sa va miste la asemenea pas, sa faceti la fel cu el acest miselesc fapt, cu credinta ca, cu cât mai multi îl vor face, cu atât mai bine pentru el.

               El va chiama ca sa luptati alaturi de inamic si va fagadueste cerul si pamântul.

Bravi soldati! Nu va lasati amagiti de vorbele unui criminal si tradator de tara. Nu uitati ca ati jurat credinta Majestatei Sale, Regelui, tarei si drapelului.

Fiti si ramâneti credinciosi juramântului vostru! (…) "
               Condamnat la moarte ,colonelul Alexandru D. Sturdza nu a mai revenit niciodata in tara. A ales sa traiasca in Germania cu dorul ptriei in suflet si cu convingerea ca tradarea a fost tocmai o manifestare de patriotism ......
               Ascultati emisiunea noastra pentru a intelege traseul pe care un om harazit unui destin deosebit il parcurge in sens invers ,pana la conditia de paria .

Politici culturale comuniste in timpul regimului Gheorghe Gheorghiu - Dej

             "Aparatul cultural romanesc din timpul regimului Gheorghiu - Dej ,alcatuit dintr-o pletora de directii ,servicii ,comisii ,comitete ,consilii ,toate in structura guvernului ,executa cu obedienta indicatiile trasate de sus in josde o liota de inspectori ,instructori ,sefi de sector dun structura Sectiei de Propaganda si Agitatie a Comitetului Central.....Dupa multe zeci de ani ,in acest labirint birocratic si ideologic ii este dat sa intre ,ci doar unui cercetator curajos ,tenace si avand exercitiul certificat al investigatiei si analizei istorice ."
                                                                         Vladimir Tismaneanu

     Cercetatorul care s-a incumetat sa demonteze sa cerceteze si sa analizeze functionarea unui angrenaj ce viza in primul rand crearea "omului nou"este invitatul emisiunii noastre dl.dr.Cristian Vasile ,cercetator la Institutul "Nicolae Iorga" al Academiei Romane .

      Vom discuta despre aceasta lucrare aparuta la Editura Humanitas insistand asupra unor aspecte definitorii in ceea ce priveste functionarea acestei componente esentiale in accelerarea comunizarii Romaniei.
       Vom vorbi asadar despre importanta modelului sovietic si proportia in care a ghidat organizarea culturii in Romania din vremea regimului Dej ,despre importanta pe care elta comunista o acorda culturii sau responsabilii pe care partidul ii numise in pastorirea acestui domeniu.
      Ne vom referi si la cazuri de demascare cum ar fi cel al lui Alexandru Jar sau Laszlo Folders incercand sa decelam care erau temerile pe care anumite tendinte ,chiar timide ,de liberalizare a culturii le provocau conducatorilor de atunci ai destinelor tarii mai ales dupa Congresul XX al PCUS si Revolutia anticomunista din Ungaria .
          Iata-le in sinteza asa cum apar intr-un document al Sectiei de Propaganda si Agitatie : "Folders a deformat esenta tezelor Congresului XX al PCUS ,indreptandu-si atacul exclusiv impotriva dogmatismului si ignorand complet oericolul ideologiei burgheze ,al revizionismului .Folders nici n-a vrut sa auda despre pericolui liberalismului,al revizionismului,in schimb descopera la fiecare pas grave greseli provenite ,chipurile din <cultul personalitatii>si dogmatism.Fidel acestei conceptii el a combatut in mod unilateral,exagerat si deformat ,idilismul si schematismul in literatura si a <uitat > total de influentele negativismului si liberalismului.Folders a fost unul dintre principalii exponenti ai teoriei <liberalizarii> vietii literare din tara noastra ,unul dintre cei care ,sub pretextul unei mai mari <libertati>,doresc de fapt introducerea <libera> a unor idei si conceptii burgheze ,reactionare ."  
          Edificator credem ...... 
       

Ţările Române între Imperiul Otoman şi Europa creştină

        Lucrarea cu acest titlu ne deschide o perspectiva inedita asupra trecutului. Autorul,domnul profesor Bogdan Murgescu - invitatul emisiunii noastre ,"aruncă asupra Ţărilor Române, în perioada secolelor XVI-XIX, o privire economică. Acesta este aspectul cel mai şocant pentru cei care nu suntem familiarizaţi cu istoria economică, ceea ce reprezintă o adevărată provocare." dupa cum sublinia la lansare ,prof.univ.dr. Ioan Pânzaru.

       Aceasta tratare inedita a istoriei ,pentru realizarea careia trebuie sa ai o cultura si o practica deosebite a fost remarcata si de dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, directorul general al Muzeului Naţional de Istorie a României care a caracterizat deopotriva  autorul si opera:
      "Bogdan Murgescu este un istoric puţin obişnuit în peisaj pentru că se ocupă, cu multă tenacitate, de două domenii pe care majoritatea colegilor noştri nu le abordează – istoria economică şi socială ............Volumul este o oglindă a unei palete largi de subiecte pe care Bogdan Murgescu le abordează cu succes, la nivel european. Un aspect foarte important din volum este raportul dintre politică, diplomaţie şi ideologie prin reevaluarea rolului unor nume sfinte în istoriografia naţională. De puţine ori ai ocazia să citesti pagini atât de raţionale despre nume sacre ale istoriei noastre, ca Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul."

      Iata si o succinta biografie stiintifica profesorului Bogdan Murgescu ,preluata de pe site-ul Cercului de Societate si Cultura :

       "Bogdan Murgescu este prof.univ.dr la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti şi din 2011 preşedinte al Societăţii de Ştiinte Istorice din România. În 1998 este distins cu Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române pentru lucrarea Circulaţia monetară în Ţările Române în secolul al XVI lea (1996). Alte lucrări publicate: Istorie românească – istorie universală (600 1800) (1994), A fi istoric în anul 2000 (2000), Istoria României în texte (coord., 2001). De acelaşi autor, la Editura Polirom au apărut: Revoluţia română din decembrie 1989. Istorie şi memorie (coord., 2007) şi România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500 2010) (2010), volum distins în 2011 cu Premiul „Historia Magistra Vitae”, Premiul „CriticAtac” şi Premiul „Eugeniu Carada” pentru Economie .A consemnat drd. Simona Barbu, membru fondator CSC "
                 Esta asadar o emisiune in care vom vorbi despre Stefan cel Mare ,Mihai Viteazul ,Dimitrie Cantemir sau despre filorusismul romanesc ,lupta antiotomana dar ....altfel .