Despre Islam si Profetul Mahomed

              "Un barbat aratos, cu parul si barba carliontate, poseda atat o buna dispozitie cuceritoate - se spune ca, atunci cand strangea mana cuiva, nu-i placea sa fie el primul care sa si-o retraga - cat si o spiritualitate charismatica. Starnea admiratie prin integritatea si inteligenta de care dadea dovada." Era cel mai bun dinte noi " aveau sa spuna razboinicii sai si era supranumit al - Amin, cel in care se poate avea incredere".

     Acesta este portretul pe care il recompune din cronici si bogata literatura ce i-a fost dedicata Profetului, Simon Sebag Montefiore autorul monumentalei lucrari " Ierusalim. Biografia unui oras".
     Se implinesc chiar pe 8 iunie 1380 de ani de cand Profetul Mahomed a parasit aceasta lume.Un excelent prilej, am considerat, pentru a vorbi despre Islam si despre fondatorul sau, Mahomed  - " Cel Laudat ".
      Am apelat pentru deslusirea obiectiva a unor realitati, mituri, sensuri sau consecinte la o distinsa cercetatoare doamna lector univ.dr.Laura Sitaru, prodecan al Facultatii de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii Bucuresti.Studiile efecuate la universitatile Bucurestisi Georgetown, stagiile de documentare de la Cairo si Tunis, lucrarile si traducerile publicate sunt tot atatea recomandari dar si garantii ca delicata intreprindere de a ne infatisa o personalitate de exceptie, o religie nu odata interpretata in necunostinta de cauza va fi tratata cu competenta si obiectivitate.
      Vom vorbi mai intai despre biografia lui Mahomed  cel pe care, in anul 610, arhanghelul Gabriel l-a vestit ca  Dumnezeu l-a ales Mesager si Profet.
      Se spune ca, apoi, acelasi arhangel l-a trezit intr-o noapte, pe cand Profetul dormea langa Kaaba si l-a insotit intr-o calatorie peste noapte ctre un sanctuar fara nume, Al Aqsa in liba araba.Mahomed il calarea  pe Burak, un bidiviu inaripat ce avea chip de om.I-a intalnit pe "parintii" Adan si Avraam, pe "fratii "sai Moise,Iosif si Iisus inainte de a urca treptele unei scari pana la Cer ....Calatoria peste noapte si Urcarea au fost singurele elemente miraculoase din biografia fondatorului credintei islamice.

       Musulmanii au ajuns mai tarziu sa creada ca Al Aqsa era Muntele Templului din Ierusalim unde au durat o faimoasa moschee,

         devenita loc de pelerinaj la fel de vestit ca Umm al Qura ( mama oraselor) Mecca, cel mai venerat loc din lumea islamica, locul masterii Profetului, care adaposteste in incinta Marii Moschei .cel mai venerat sanctuar musulman Kaaba

     



       Amintind locurile sfinte ale religiei musulmane nu putem sa nu mentionam un altul Iathreb devenit Madinat-un-Nabi adica, Orasul Profetului sau Medina cum este el cunoscut astazi .

Moscheea Profetului din Medina

          De Medina se leaga insasi intemeierea islamului caci aici s-a refugiat Profetul in anul 622 cand a fost silit sa paraseasca Mecca ( Hegira).Anul 622 devine astfel inceputul calendarului islamic.Revenit la Mecca in 630, Mahomed incepe propagarea pe scara larga a monoteismului printr-o uriasa actiune de convertire continuata, dupa anul 632, de urmasii sai, Succesori ai Trimisului lui Dumnezeu. Primul dintre ei a fost Abu Bakr, socrul sau apoi Ali,var dar si ginere al Profetului - casatorit cu Fatima, unicul copil.Asasinarea lui Ali si rascoala pornita de fiul acestuia, Husein, stranepotul lui Mahomed au condus la Marea Schisma a Islamului. Sunitii si siitii nu au gasit nici astazi punti care sa le faciliteze reconcilierea.

          Vom mai vorbi despre legea islamica Sharia in vigoare si astazi,neschimbata , in unele tari arabe dar si despre esenta religiei musulmane in incercarea de a explica realitati contemporane si de ce nu, de a depasi prin cunoastere si intelegere, proprii prejudecati. Nu in ultimul rand va promitem ca daca va veti exprima interesul pentru astfel de teme vom reveni incepand din toamna cu alte emisiuni.



Copii - dusmani ai poporului.

      Acesta este titlul unei carti aparute de curand la Editura Curtea Veche.

            Autoarea, doamna profesor Lacramioara Stoenescu, este invitata emisiunii pe care va invitam sa o ascultati.
             Pot fi insa copiii "dusmani ai poporului"? De fapt poate fi cineva dusmanul propriului popor?
             Intr-o tara democratica este greu, daca nu chiar imposibil de imaginat o asemenea "crima". In tarile cu regimuri totalitare insa lucrurile stateau cu totul altfel .....Poporul era de fapt regimul, regimul era Partidul iar Partidul se confunda de fapt cu conducatorii sau conducatorul sau. Asadar daca nu erai de acord cu conducatorul, Partidul ,regimul deveneai pe data dusmanul ....poporului!!!
             Dar copiii ? Cei mai multi nu sufereau decat presiunea ideologica, erau victime ale programului de construire a " omului nou ".Cu ce consecinte? Le putem si astazi observa.Erau insa si doua categorii de victime directe ale sistemului, in cazul Romaniei cel socialist. I-am numit pe informatorii si mai ales pe cei eliminati din scoli, deportati sau intemnitati pentru ca,nu-i asa, "aschia nu sare departe de trunchi" ! Vor fi fiind cu siguranta deosebiri intre cele doua categorii de victime dar cred ca incadrarea este, in principiu , corecta.
             In carte mentionata,doamna Lacramioara Stoenescu care ne-a pus la dispozitie si fotografiile pe care le postam, ne povesteste un episod dramatic al propriei existente. Dupa ce la 14 aprilie 1952 tatal ,Corneliu Stoenescu, fost pretor al unei plese din Bragan este arestat ( considerat "element dubios"),

Impreuna cu parintii cu catva ani inainte de deportare

intemnitat pentru 2 ani fara condamnare iar familia deportata din Giurgiu, in satul Radaseni de langa Falticeni. Satul era plin de deportati, conditiile de trai foarte grele iar atitudinea gazdei destul de neprietenoasa. Cea mai dura si nemeritata lovitura a primit-o fetita din clasa a IV - a atunci cand directorul scolii a intrat in clasa si sponandu-i " tu esti dusman al poporului " a anuntat-o ca este exmatriculata.

La revenirea din deportare impreuna cu mama si o ruda apropiata

            Din fericire doamna Lacramioara Stoenescu a reusit sa invinga incercarea la care a fost supusa. Multora dintre copiii pedepsiti atunci doar pentru ca existau  le-au fost insa frante aripile, le-au fost mutilate destinele.Totul in numele " umanismului socialist"  .....
             Pe parcursul emisiunii vom intra in legatura telefonica cu trei prieteni si colegi de suferinta ai invitatei noastre : doamna Magda Teodorescu si domnii Dinu Popescu si Dinu Vlad .
              De ziua copilului va vom vorbi despre alte copilarii din vremuri pe care le dorim pentru totdeauna apuse.

Ion Ghica si generatia sa.Ctitorii Romaniei moderne.

                    Vorbim adesea, folosind argumente pro si contra, despre vocatia europeana a romanilor despre eforturile pe care generatii succesive de lideri politici,inclusiv cea care conduce astazi destinele Romaniei, le-au facut sau le fac pentru a umple formele create in vremea noastra sau in alte vremuri,cu ......fond.
                     Cat de europeana este insa clasa politica? Raspusul pentru realitatea de astazi poate fi formulat de fiecare dintre noi....Cat despre vremurile de demult pentru a avea o opinie, in cunostinta de cauza, crede ca este necesar apelul la istorici . Invitata emisiunii debastazi ,prof.dr. Georgeta Filitti specialista in istoria secolului al XIX - lea, ne va vorbi despre ctitorii Romaniei moderne referindu-se cu precadere la Ion Ghica.

                          Ion Ghica ( 12 aug.1816 - 2 apr.1897 ),descendent al unui  neam de domni, a fot unul dintre cei mai importanti oameni politici ai veacului XIX.Prim ministru al Moldovei si apoi al Tarii Romanesti in anii unirii de la 1859 precum si in guvenul instalat la putere de Locotenenta Domneasca ( 11 febr.1866 - 10 mai 1866 ) el si-a continuat cariera politica si in vremea lui Carol I cand a detinut, in doua randuri, functia de prim ministru si ocupand in guverne sccesive diverse fotolii ministeriale.Sa mai mentionam ca a fost unul dintre fondatorii  Societatii "Fratia", ai Partidului National Liberal ( 1875 ) si ca a reprezentat Romania in calitate de Ministru plenipotentiar in capitala Marii Britanii.
                         Era Ion Ghica si un european ? Sa-i parcurgem biografia scolara : a invatat in casa sa scrie si sa citeascain limbile elina si romana, a urmat cursurile de franceza ale lui J.P.Vaillant si cursurile colegiului "Sf. Sava".A plecat apoi l-a Paris, si-a sustinut bacalaureatul in stiinte matematice la Sorbona ,a absolvit Scoala de Mine , frcventand in paralel cursuri de economie.
                          Revenit in tara imbina activitatea profesionala cu cea politica, devenind asa cum am mentionat unul dintre fruntasii Revolutiei de la 1848.Sfarsitul revolutiei il determina sa caute adapost in Imperiul Otoman unde devine prin gratia Sultanului Abdul - Medjid......bey de Samos !

Intre amintirile legate de numele sau in frumoasa insula pe care le gasim si astazi se numara si aceea de luptator contra piratilor.
                             Ion Ghica a fost insa si un insemnat om de cultura.Este suficient sa spunem ca a fost ales in patru randuri presedinte al Academiei Romane.

                              Scrisorile sale catre prietenul Vasile Alecsandri nu sunt doar fumoase ci si pretioase din punct de vedere istoric.   
                               iata cum contureaza pana mrelui intelectual portretul lui Nicu Balcescu, deasemenea prieten foarte apropiat : "Un găligan de scolar, cât un bivol de mare, tăbărâse pe un băiat slab si pirpiriu, îl trântise la pământ si-i căra la pumni, căutând să-i ia din mână o bucată de halvită.
Goliatul, căruia toti îi ziceam Sotea, pentru că era de o putere de care numai vărul meu Mavru îi venea de hac, îsi petrecea timpul mai mult la poarta scoalei…... Îndată ce cumpăra cineva un covrig sau un măr, el se repezea ca un erete si i-l smulgea din mână; gratie puternicilor săi pumni, răspândise o asa groază printre băieti, încât multi îi plăteau tribut în natură sau în parale, ca să nu-i bată sau ca să-i protege în contra altor camarazi.
                           De astă dată, însă, găsise împotrivire, băiatul, desi trântit la pământ, dar nu lăsa să-i scape halvita; o apăra din mâni si din picioare, cu dintii si cu unghiile.
….. mi-am luat inima în dinti si m-am aruncat în ajutorul celui slab si asuprit.
                         Cea dintâi grijă a băiatului când s-a ridicat de la pământ a fost să caute să-si adune după jos foile caietului său, zdrentuite si risipite în luptă …….A doua zi când m-am dus la scoală, l-am găsit în usa clasei a IV-a de umanioare; cum m-a văzut, si-a scos sapca, arătându-mi cu multumire caietul, zicându-mi:
'Uite cum l-am dres de bine; noroc, zău, cu dumneata că mi se pierdea, păcat, o grămadă de muncă'.
                    Foile rupte erau lipite si cârpite fiecare la locul lor, cu o minutioasă îngrijire. Dar ce m-a mirat mai mult a fost să văz pe unele pagine scris cu litere majuscule fraze ca acestea:
'Petru Maior spune ...'
'Fotino zice ...'
'Din Constantin Căpitanul ...'
'După logof. Radu Greceanu ...'
Aceasta m-a mirat cu atât mai mult că p-atunci nu se pomenea în scoalele noastre de istorie natională.
                    La întoarcerea mea din Paris, la anul 1841, ducându-mă să văd pe poetul Alexandrescu la  Gorgani, unde se afla închis într-o cameră în fundul curtii lângă gârlă, după ce am stat acolo până înnoptase, când am iesit, ofiterul de pază …. îmi zice:
'Vei să te duc si la Nicu Bălcescu? Nu ne vede nimeni, c-au plecat toti de la cancelarie; numai să nu spui cuiva, că dau de belea.'
                    În camera în care am intrat, un tânăr căruia d-abia îi mija mustata pe buze sedea pe marginea unui pătucean de scânduri, fără alt asternut decât o manta soldătească ghemuită căpătâi si o lumânare de seu într-un sfesnic de pământ, care lumina un Ceaslov, singura carte ce-i fusese permisă. Acel arestant era băiatul pe care cu câtiva ani îndărăt îl scosesem din mânile fiorosului Sotea.
       În tot timpul cât a trăit Nicu Bălcescu, am fost în cea mai strânsă legătură de amicitie si de comunitate de cugetări. Am trăit mult în acelasi oras, la Bucuresti, la Paris si la Constantinopol, si, când am fost despărtiti unul de altul, am fost în corespondentă continuă, ne-am comunicat totdeauna tot ce cugetam, tot ce lucram."

                  Ion Ghica s-a stins la 7 mai 1897 la mosia lui de la Ghergani

                                       Ramane insa in istorie si merita,suntem convinsi, o aducere aminte.......

Doua secole de la prima rapire a Basarabiei !



           Aceasta imagine, preluata de pe site-ul ziuaveche.ro, ni s-a parut a exprima cel mai bine sentimentele cu care noi cei de astazi ne putem raporta la evenimentul de care ne despart doua secole.
            Atunci, pe 16/28 mai 1812,  la .......     


imagine preluata de pe site-ul traiesteromaneste.ro

........Hanul lui Manuc, se incheia, intre rusi si turci, o pace ce-i afecta doar ....pe romani .
        "Prutul - se stipula in document - de unde acest rau patrunde in Moldova, apoi din acel loc, malul stang al acestui fluviu pana la Chilia si la varsarea sa in Marea Neagra,vor face hotarul intre cele doua imparatii, Rusia si Turcia" .
         Teritoriu cedat astfel Rusiei avea o suprafata de 45.630 km2, cu 7.500 mai multi decat suprafata ce ramanea Moldovei.Tarul Alexandru I isi sporea numarul de supusi cu 482.630 de suflete,locuitori a 5 cetati, 17 targuri si 685 de sate.Din punct de vedere etnic, structura populatiei era : 86% romani, 6,5% ruteni, 4,2% evrei, 1,5% lipoveni ....
          Reactia boierilor moldoveni, desigur fara rezultat, s-a produs cateva luni mai tarziu adica pe 26 octombrie cand intruniti in Divan i-au prezentat lui Scarlat-voda Calimach un protest contra tratatului prin care,spuneau boierii, rusii au rupt din pamanturile Moldovei regiunea cea mai manoasa "tot trupul si inima tarii" .
           Vom vorbi despre consecintele inca actuale ale unei decizii care s-a luat fara ca romanii sa fie macar incunostiintati .....
           Vom vorbi despre ecoul pe care rapirea din 1812 il starneste in sufletele celor ce traiesc astazi la staga sau la dreapta Prutului ....

Chisinau, mai 2012 - ziuaveche.ro


Invitatii emisiunii sunt dl.acad Dan Berindei, vicepresedintele Academiei Romane si dl.dr.Vitalie Varatec.

10 Mai in istoria romanilor.

          1 mai 1866 - Adunarea Deputatilor adopta o motiune solemna prin care se consacra ca definitiva Unirea Principatelor si proclama Domnitor pe Carol I (109 voturi pentru, 6 abtineri, nicio impotrivire).In textul declaratiei adoptate atunci se scria "ca vointa nestramutata a Principatelor Unite este de a ramane pururea ceea ce sunt, o Romanie una si nedespartita sub domnia ereditara sub domnia ereditara a unui principe strain, luat dintr-una din familiile suverane ale Occidentului si ca principele ereditar al Romaniei una si nedespartita este principele Carol- Ludovic de Hohenzolern - Siegmaringen pe care Adunarea la randul sau il proclama sub numele de Carol I"
          8 mai 1866 - Dupa ce, a plecat din Elvetia si a strabatut incognito Austria, aflata in pragul razboiului cu Prusia,principele Carol de Hohenzolern Siegmaringen, ajunge cu vaporul la Turnu Severin si pune pentru prima data piciorul pe pamant romanesc.

          10 mai 1966 - Principele Carol depune juramantul in fata Parlamentului . "Jur  a fi credincios legilor tarii, a pazi religiunea romanilor, precum si integritatea teritoriului ei si a domni ca domn constitutional".Textul a fost citit de Nicolae Haralambie, locotenent domnesc, Carol rostind doar  " Jur "

10 Mai 1866, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen soseste in Bucuresti, capitala Romaniei, si depune juramantul in fata Parlamentului (tablou de Theodor Aman - Muzeul Aman, Bucuresti).

Imagine preluata de pe site-ul  www.cs.kent.edu/~amarcus/Mihai/romanian/diverse Authors: Andrian Marcus and Dragos Sabau

          Asfel ziua de 10 Mai intra in istoria romanilor  ca simbol al regalitatii.
          S-au implinit in aceste zile 135 de ani de cand Camera si Senatul Principatelor Unite au votat, la 9 mai 1877, iar a doua zi Principele Carol promulga independeta tarii. Adresandu-se reprezentantilor Parlamentului el spunea ca nu-i pare rau ca a venit in Romania,tara de viitor, care a devenit tara sa. In discursul rostit atunci, principele sublinia apasat ca :"Avenit vremea sa se rupa acele legaturi rau definite si fara temei,care se numeau in Constantinopol suzeranitatesi pentru Bucuresti vasalitate."
           In fruntea armatei romane, ascultand "muzica ce-mi place" , Carol I a reusit sa faca din dezideratul independentei un fapt implinit.

            Carol I, pe frontul anitotoman, la Poradim (forografie de Carol Popp de Szatmary, Biblioteca Academiei, Cabinetul de Stampe).Imagine preluata de pe site-ul  www.cs.kent.edu/~amarcus/Mihai/romanian/diverse Authors: Andrian Marcus and Dragos Sabau

                 Tot intr-o zi de 10 mai s-a produs un alt moment fast al istoriei noastre.Carol I a devenit Rege punandu-si pe frunte coroana de otel ce simboliza statutul nou al unei noi Romanii.
               

            10 Mai 1881, Carol I a fost incoronat ca Rege al Romaniei, iar Romania a fost ridicata la rangul de Regat (gravura publicata in Suddeutche Zeitung). Imagine preluata de pe site-ul  www.cs.kent.edu/~amarcus/Mihai/romanian/diverse Authors: Andrian Marcus and Dragos Sabau

            10 Mai in istoria romanilor,o emisiune in care vom vorbi despre trecut cu dorinta,nu odata marturisita, nu doar de a intelege vremurile cele vechi ci mai ales de a le deslusi pe cele in care traim.

            Invitatul emisiunii este domnul dr.Florin Sperlea un distins si reputat istoric militar.
            

Spic cu spic,patriei snop !

         Ogoare infratite,campii intinse fara haturi si spini,mecanizare intensiva ,aplicarea celor mai inaintate cunostinte agrozootehnice si nu in ultimul rand eliberare taranului de exploatare.Astfel infatisa propaganda comunista binefacerile colhozului. Aceeasi propaganda ii facea partasi pe toti romanii la entuziasmul cu care taranii imbratisau aceasta idee venita ca si lumina,fireste,de la Rasarit.

         Se trecea de la :

feudalismul prezent ,din pacate si astazi

 

la progres tehnic



si ...belsug !

      Entuziasmul de vitrina al taranilor

ajungea la apogeu in aprilie 1962 cand la plenara PMR si apoi la o sesiune speciala a MAN,Gh.Gh.Dej anunta incheirea colectivizarii raportand cu mandrie ca 96% din suprafata arabila a tarii si 3.201.000 familii de tarani fac parte din structurile colectivizate.
       Era o noua mare victorie a oranduirii socialiste.Dupa desfiintarea burgheziei ca clasa,dupa distrugerea elitei politice,amputarea ,dresarea sau infricosarea celei culturale venise randul "transformarii socialiste" a taranimii.

participanti la festivitati afland din Scanteia ...cat sunt de fericiti

   Cum a intrat agricultura pe fagasul luminos al comunismului ?Mai intai prin minciuna.Teohari Georgescu de pilda dezmintea cu tarie ,in 1946,zvonurile privind colectivizarea pamantului. Apoi prin divizare aplicand lozinca stalinista : Sprijina-te pe saraci,aliazate cu mijlocasii si loveste in chiaburi !

                                               Trece-o noapte,trece inc-o zi
                                               Se ascute lupta intre clase
                                               Iar chiaburii se arat-a fi
                                               Elemente tot mai dusmanoase.

 Astazi acest catren ne poate face sa zambim ca si "mesajul" unor caricaturi de acest tip :

       Atunci insa,in urma cu 50-60 de ani ele erau doar exprimarea "artistica" a unor adevaruri dramatice.

        Chiaburii numiti lipitori ,sabotori ,exploatatori au luat primii drumul inchisorilor sau pe cel al deportarilor.Mijlocasii au fost siliti sa predea cote de cereale ,lapte ,carne ,fructe ,mult peste puterile lor si amenintati cu puscaria sau munca fortata au cedat.

        Nu insa cu usurinta.

      Gh.Gh.Dej insusi sustinea la Plenara din 30 noiembrie - 5 decembrie 1961, ca in procesul colectivizarii ,numai pana in mai 1952 fusesera arestati in numele luptei impotriva chiaburilor ,peste 80.000 de tarani dintre care 37.000 mijlocasi si 7 000 de tarani saraci . 

     Rezultatul ,cu totii au devenit dupa propria exprimare : slugi pe pamantul nostru .

     Spic cu spic ,patriei snop ! - clama o binecunoscuta lozinca.Doar ca ,in lipsa puternicei motivatii pe care ti-o da doar sentimentul de proprietate ,transformarea socialista a agriculturii ,a facut ca snopul patriei sa nu creasca pe masura investitiilor si a progreselor pe care le inregistrase tehnica intr-o evolutie de zeci de ani.

     Mai mult decat atat ,urmare a experientei traumatizante a colectivizarii ,in lumea satului romanesc a aparut  si o reactie de respingere a formelor moderne de asociere fara de care astazi agricultura nu se poate practic dezvolta.

     Vom vorbi in emisiunea de astazi despre colectivizare ,la implinirea a jumatatea de veac de la festivitatile ce marcau incheierea ei ,avandu-l invitat pe domnul prof.dr Octavian Roske ,cercetator la INST ,o adevarata autoritate in istoria comunismului romanesc .



Guernica sau imaginea eterna a unei drame .....

        Nu voi spune fireste ceva nou daca voi afirma ca memoria isi selecteaza dupa criterii greu cuantificabile reperele care o fac sa se activeze .... Daca ne referim la "oamenii ,faptele sau intamplarile" trecutului istoric ,adevarul celor spuse pare si mai evident.Simpla rostire a numelui lui Rodrigo Diaz de Bivar ,El Cid Campeador ,eroul cunoscutei legende ne reaminteste tot ce am stiut vreodata despre Reconquista ,despre Regii Catolici ,ba chiar si despre descoperirea Americii sau frumusetea Alhambrei ...       
        Ramanand in trecutul Spaniei ,un trecut mai apropiat de aceasta data ,vom constata ca o pictura ,e drept nu una oarecare ,ne evoca Razboiul Civil mai profund decat o pot face multe tomuri de documente !

            Arta lui Pablo Picaso ne rascoleste ,paradoxal sau nu mai mult decat fotografiile ..........

..............crudei realitati  a Razboiului Civil ce a insangerat Spania timp de trei ani (1936 - 1939 )  si a lasat in urma rani inca nici astazi pe deplin tamaduite . 
              S-au implinit in aceste zile 75 de ani de  la evenimentul cumplit fixat pentru eternitate pe retina omenirii de marele pictor .   
              Era 26 aprilie 1937 ,ora 16 si 30 de minute .Un orasel din nordul Spaniei ,din Tara Bascilor ,situat la 30 de km de Bilbao  a devenit tinta unui atac aerian fara precedent.
              Mai intai un Heikel 111 a bombardat micuta asezare locuita atunci de doar cca 6000 de oameni la care se adaugau si refugiatii goniti din zona frontului .Trei escadrile de Junkers 52 si avioane de vanatoare Messerschimidt 109 ,atacand in valuri timp de aproximativ 4 ore ,au aruncat apoi bombe incediare sau i-au mitraliat pe fugari.Se pare ca la "operatiune " au participat 43 de avioane apartinand vestitei Legiuni Condor trimise de Hitler in sprijinul fortelor franchiste .  Cele peste 50.000 kg de bombe au facut ,dupa unele surse ,1654 de morti si au ranit alti 889 de oameni .se apereciaza de asemenea ca 70% dintre cladirile din guernica au fost total distruse iar 20% partial afectate.
               Atacul aviatic a fost resimtit insa si ca un atentat asupra valorilor sacre ale poporului basc .Guernica era si este adevarata capitala spirituala a bascilor.Sub vestitul stejar ,care din fericire a ramas ca prin minune neatins ,se intrunea din doi in doi ani " Adunarea inteleptilor basci "
                La doar cateva luni ,in iunie 1937 ,Pablo Picaso expunea la Paris ceea ce avea sa devina cea mai conoscuta cratie a sa :

                Despre razboiul civil spaniol dar mai ales despre episodul Guernica vom vorbi in emisiunea pe care va invitam sa o ascultati .Oaspete ne este domnul prof.dr. Marian Stefanescu , cel mai bun cunoscator al istoriei spaniei din aceasta perioada.
                 Intors de pe frontul spaniol ,celebrul scriitor George Orwell , scria intr-un ziar englez la 29 iulie 1937  ca " Razboiul din Spania a produs cea mai bogata recolta de minciuni dupa Primul Raszboi Mondial ..." Vom incerca ,dupa 75 de ani ,sa despartim minciunile de adevar ....