Azi noapte la Prut .......22 iunie 1941

         "Daca ramanem cu urechile cotropite de larma cotidianului ,cum vrem sa mai auzim pasii istoriei?" se intreba Pamfil Seicaru intr-un editorial publicat in ziarul Curentul din 17 aprilie 1941 .
          Intr-adevar ,cu 70 de ani in urma  ,Romania parea surda la pasii Istoriei . Presa lunii iunie de pilda ,reflecta doar problemele curente ale vietii ,evenimente mondene ,staruia asupra stirilor senzationale ( crime ,jafuri ,talharii) sau zugravea ,desigur in roz ,activitatea guvernului si figura Conducatorului ,generalul Antonescu .
           Nimic alarmant nu ptrundea in paginile ziarelor , e drept pazite de cenzura .Razboiul parea a fi ceva indepartat iar discutiile despre o posibila implicare a Romaniei erau taxate ,de ziarul Timpul de pilda drept "zvonuri", rod al imaginatiei unor "strategi de cafenea".
           Tonul s-a schimbat insa radical odata cu difuzarea cunoscutei proclamatii a generalului Antonescu.
                                       Universul : Un razboi sfant incepe
                                       Timpul      : A sosit ceasul luptei
                                       Curentul   : Cartea neamului s-a deschis.Visul rau s-a sfarsit
            Ziarul Timpul descrie "entuzizsmul general al populatiei " sau momentul emotionant desfasurat la amiaza in Piata Regala devenita o mare de capete " In clipa in care Postul de Radio transmite Te Deum-ul de anul trecut ,imprimat pe placei si sunetele clopotelor de la Chisinau ,toata lumea ingenuncheaza " .
           Si totusi multi romani nu puteau privi fara ingrijorare viitorul. Ei nu puneu la indoiala legitimitatea razboiului din Est ci alianta de astazi cu cei care patronasera ieri  Dictatul de la Viena ....
           Desi cantau " Marsul Basarabiei " ei nu puteu uita ca " mosia pierduta asta vara " cuprindea si o insemnata parte a Transilvaniei.
            Au trecut 70 de ani ...putini isi mai amintesc de Odesa ,de Cotul Donului , de Stalingrad ,de stepa Calmuca ,de mii de sute de mii de eroi care nu merita uitarea .....
             Vom incerca astazi sa evocam acele zile dar vom starui mai cu seama asupra situatiei  romanilor basarabeni asupra carora se experimenta de un an ......comunismul.
             Mai cu seama astazi cad surprindem ades atitudini condescendente sau chiar de condamnabila  si nejustificata desconsiderare atunci cand se vorbeste despre fratii de peste Prut este nevoie credem sa le cunoastem, sa ne cunoastem trecutul . Patimile lor de ieri pot fi sporite de ignoranta noastra trufasa de astazi.
             Emisiunea pe care va invitam sa o ascultati il are ca invitat pe domnul dr. Vitalie Varatec un excelent cunoscator al istoriei acelei perioade.

Personalitati ale veacului al XIX -lea.Portrete neconventionale.

                Ne-am obisnuit sa-i privim pe oamenii politici ai secolului al XIX-lea ca pe niste efigii ,portrete care in bidimensionalitatea lor nu ne ofera decat profunzimea unui patriotism de netagaduit. Desigur ,din acest unghi ,impresia este corecta si  nu asupra ei ne vom concentra in emisiunea de astazi.
                Credem insa ca imaginea unor Kogalniceanu,Alecsandri,Ion Ghica ,Cuza , Ion Bratianu ,CA Rosetti ori Maiorescu nu ar avea decat de castigat daca i-am infatisa ca oameni . Asta pentru ca ei au fost oamani adevarati si a-i infatisa astfel cred ca este in beneficiul lor, al nostru si in plus ne ajuta sa intelegem si epoca in care au trait.
                 Am incercat ,pentru a oferi un exemplu , un portret care sper sa va placa :
                 Cu multi ani in urma ,un om in varsta de 74 de ani lua calea Apusului pentru a-si cauta sanatatea.Va fi trecut si prin Viena insa nu s-a oprit.Si-a continuat cu grabire drumul spre Paris.Din pacate stiinta medicilor din Orasul Lumina nu a putut face minuni....a murit pe masa de operatie la 20 iunie 1891.Numele lui? Mihail Kogalniceanu. " Nu am nevoie sa va fac biografia mea " rostea el ,fara falsa modestie itr-una dintre sedintele Parlamentului ,dupa o indelungata cariera publica. Iar la interpelarea impertinenta a unui deputat :" Nu o stim !"replica sec ...."Cu atat mai rau pentru dumneavoastra !"
                    De aceea nu vom insista nici noi asupra omului politic Mihail Kogalniceanu ( in multe randuri ministru,de interne ,de externe, prim ministru,parlamentar ,diplomat). Nu vom insista nici asupra omului de cultura ,istoric,scriitor,gazetar,membru ,din 1869,al Societatii Academice si chiar presedinte al Sectiei de Istorie...
                    Mihail Kogalniceanu a fost mai mult decat ne lasa sa aflam cartea de istorie ,mai mult decat o mare personalitate . Fiul agai Ilie si al Caterinei,descendenta unei familii genovezestabilita la Cetatea Alba ,a fost un om, on om adevarat.
                    A invatat in franta ,la Luneville si apoi la Berlin ,nu doar matematica, latineste , frantuzeste ,nemteste ,elineste ci si armele ori zugravia.
                     Nu a pictat insa a devenit unul dintre cei mai importanti colectionari ai timpului sau.I-a placut sa manance bine insa  sa si gateasca... In timpul studentiei cerea de acasa retete de dulceturi dar si ...o punga cu seminte de pepene rosu argumentand " aici nu se stie macar ce-i harbuzul !". La intoarcere a publicat " 200 de retete cercate de bucate " ,intre ele :supa pisata sau friganele umplute cu migdale ....
                     A fost avocat de succes ,proprietar al unei fabrici de postav , antreprenor al postelor de peste Milcov si enumerarea ar pute continua.
                      Conu Mihalache ,o personalitate fara de care istoria Romaniei ar fi mai saraca .Un om care si-a calauzit viata dupa principiul ce poate fi chiar si astazi valabil:  MERITUL ESTE ADEVARATA DISTINCTIE
                 Vom avea privilegiul de a schita astfel de portrete neconventionale beneficiind de vasta cultura dar si de de impresionsntele cunostinte de genealogie ale invitatei noastre doamna prof. univ.dr.Georgeta Filitti.

De la Trianon la Belvedere. Diplomatia romaneasca in apararea frontierei nationale

   La 4 iunie 1920 ,prin Tratatul semnat la Trianon de către 16 state aliate ,invingatoare in Primul Razboi mondial , pe de o parte și de Ungaria, de altă parte, era recunoscuta granita etnica de vest a Romaniei .Astfel impreuna cu Basarabia si Bucovina ,Romania veche devenea o Romania asa cum o dorisera dintotdeauna locuitorii acestor spatii si indraznesc sa spun , nu atat mare cat INTREAGA !


Palatul Trianon

              Se implineau astfel ,in ceea ce ne priveste , cuvintele rostite la deschiderea Conferintei de Pace de Presedintele SUA , Woodrow Wilson " suntem aici pentru a asigura pacea lumii.Opera noastra trebuie sa multumeasca nu guvernele ci popoarele" .

              Au urmat ani dificili in care romanii s-au straduit sa pastreze prin continue eforturi diplomatice intangibilitatea fontierelor tarii . Despre ele am vorbit in emisiunea a carei invitat a fost doamna profesor Viorica Moisuc o specialista recunoscuta in istoria relatiilor internationale, autoare a numeroase carti de referinta si nu in ultimul rand o promotoare a unui patriotism ce sper sa nu devina niciodata desuet.... Am evocat personalitati ale diplomatiei dar si rezultate ale activitatii lor: Mica Intelegere, Intelegerea Balcanica ,tratatele cu Polonia sau cu Franta. Am analizat de asemenea si contextul european urmarind intinderea treptata a umbrei totalitarismelor asupra continentului .

               Anul 1940 a fost poate cel mai intunecat an al istoriei noastre . Putea Romania sa evite acest deznodamant pecetluit in salile unui alt palat , de aceasta data vienez ?  

Palatul Belvedere

      Este desigur o intrebare retorica . Emisiunea si-a propus sa infatiseze fapte,sa le analizeze si sa ofere tuturor celor interesati date pentru a dori sa afle mai mult sau elemente necesare pentru a ajunge la concluzii proprii .

Memorialul Sighet la majorat !

         "Asemenea indivizilor ,popoarele se deosebesc nu numai prin felul in care isi traiesc destinul ,ci
si prin felul in care stiu sa si-l puna in valoare "
         Aceste cuvinte cu care doamna Ana Blandiana  isi incepe un articol publicat in numarul omagial dedicat in februarie Memorialului de la Sighet de revista "22" sunt ,credem ,cele mai potrivite pentru a ne apropia si intelege adevarata valoare a demersului inceput acum 18 ani de Fundatia " Academia Civica". Rezultatul : o institutie complexa (muzeu,centru international de studii,centru de conferinte , o impresionanta banca de date),un loc in care comunismul devine cu adevarat pe intelesul tuturor.....
         Prin amabilitatea Fundatiei Academia Civica postam cateva imagini revelatoare pentru ceea ce inseamna astazi vechea inchisoare a Sighetului .....
 

              
                Pentru cei care nu cunosc istoria acestei puscarii setuate in plin cetru al orasului iata cateva repere preluate de pe site-ul Memorialului pecare va invit staruitor sa-l vizitati    
        "Închisoarea din Sighet a fost construită în 1897, de autorităţile austro-ungare, cu ocazia aniversării "primului mileniu maghiar". După 1918 a funcţionat ca închisoare de drept comun.
       După 1945 prin Sighet se făcea repatrierea foştilor prizonieri şi foştilor deportaţi din U.R.S.S.
        În august 1948 a devenit loc de detenţie pentru un grup de studenţi, elevi şi ţărani maramureşeni, dintre care o parte trăiesc şi azi la Sighet.
       În zilele de 5-6 mai 1950 au fost aduşi la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga ţară (foşti miniştri, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politicieni), unii dintre ei condamnaţi la pedepse grele, alţii nici măcar judecaţi. Majoritatea aveau peste 60 de ani.
        În octombrie-noiembrie 1950 au fost transportaţi la Sighet şi 45-50 de episcopi şi preoţi greco-catolici şi romano-catolici. Penitenciarul era considerat "unitate de muncă specială", cunoscută sub numele de "colonia Dunărea ", dar era, în realitate, un loc de exterminare pentru elitele ţării şi în acelaşi timp un loc sigur, de unde nu se putea fugi, frontiera Uniunii Sovietice fiind situată la mai puţin de doi kilometri.
         Deţinuţii erau ţinuţi în condiţii insalubre, hrăniţi mizerabil, opriţi de a se întinde ziua pe paturile din celulele fără încălzire. Nu aveau voie să privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiţi să stea la "neagra" şi "sura", celule de tip carceră, fără lumină). Într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât se putea vedea numai cerul. Umilinţa şi batjocura făceau parte din programul de exterminare.
          În 1955, ca urmare a Convenţiei de la Geneva şi a admiterii României comuniste (RPR) în ONU, a avut loc o graţiere. Parte din deţinuţii politici din închisorile româneşti au fost eliberaţi, parte transferaţi în alte locuri, inclusiv în domiciliu obligatoriu. La Sighet din cei circa 200 de deţinuţi, 52 muriseră. Închisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun. Totuşi, deţinuţi politici mai apăreau şi în anii următori, mai ales "în trecere" spre spitalul psihiatric din localitate.
            În 1977 închisoarea a fost dezafectată, devenind fabrică de mături, depozit de sare şi, în cele din urmă, o ruină părăsită."
           Beneficind de excelenta gazduire oferita de Bibioteca Metropolitana - filiala Dimitrie Cantemir am realizat timp de 2 ore o intoarcere in timp,vorbind deopotriva despre trecutul comunist dar si despre ce al Memorialului,despre mentalitati,despre Scoala Memoriei ,despre vremurile de atazi dar si despre cele viitoare greu de imaginat ca fiind locuite de populatii amnezice   .....S-ar impune credem un muzeu al comunismului in Bucuresi,poate la Jilava ,poate la Malmaison .....Deciziile nu ne apartin . Semnalam doar ca in Romania un grup de entuziasti,condusi de un poet au reusit sa ne arate ca fapta poate birui vorba cea demagogica si goala de continut . Afost se pare doar o victorie de mument. Nu cu trecutul avem a ne lupta ci din pacate cu prezentul si cu ....prezentii ! 

Invitati nosti au fost : 
       Ana Blandiana, preşedinte al Fundaţiei Academia Civică şi fondatoarea Memorialului
       Romulus Rusan, vicepreşedintele Fundaţiei Academia Civică, fondator al Memorialului, director al Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului
       prof. univ. Nicolae Noica, vicepreşedintele Fundaţiei Academia Civică
       dr.Ioana Boca, director executiv al Fundaţiei Academia Civică
       Zenovia Pavlică, profesoara coordonatoare a elevilor care participă la Şcoala de Vară de la Sighet
      Veta Gruia, profesoară de istore la Colegiul Naţional "Tudor Vianu", participantă la cursurile de la Sighet
       Alice Bancu, elevă la Colegiul Naţional "Tudor Vianu", unul dintre cei 50 de cursanţi ai Şcolii de Vară de la Sighet, ediţia 2010
      Emilian Colceriu, profesor de istorie la Şcoala Centrală, particioant la primele ediţii ale Şcolii de Vară de la Sighet în calitate de elev, iar în ultimii ani profesor cursant la Sighet
      Gabriel Grecu, profesor de istorie la Şcoala nr. 40, participant la cursurile de la Sighet
      Cătălin Constantinescu, student la Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti, fost cursant al Şcolii de Vară de la Sighet, implicat în proiectele de istorie orală ale Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului


Memorialul astazi



Inchisoarea in momentul preluarii de catre Fundatia Academia Civica



Un document esential , "Diploma Cavalerilor Ioaniti" - iunie 1247

"În numele Sfintei Treimi, una şi nedespărţită, Amin. Bela, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei şi Cumaniei de-a pururi."
      Astfel incepe un document ce dateaza din "anul de la Întruparea Domnului o mie două sute patruzeci şi şapte, în a patra zi înainte de nonele lui Iunie, în anul domniei noastre al doisprezecelea." dupa cum precizeaza acelasi rege Bela al IV-lea.
       Chiar daca niciodata,Cavalerii Ioaniti,beneficiarii generoasei invitatii regale nu s-au stabilit in spatiul nostru documentul are o mare valoare El ne permite sa privim ,ce-i drept printr-o ferastruica ,o lume care altfel ar ramane doar in taramul legendei. 
       Gratie lui insa peisajul nu prinde doar contururi ci chiar se insufleteste  ......Apar fanete si pasuni pentru vite si oi ,pescarii la Dunare si iazuri la Celei, ocne din care sarea pleca spre Bulgaria Grecia sau Cumania ....Cele mai interesante si importante sunt referirile la cei ce locuiau acele pamanturi , la romani. In Tara Severinului ,pana la Olt,sunt localizate cnezatele lui Ioan si Farcas precun si cel al lui Seneslau care este numit si voievod asadar ,probabit, conducatorul intregii regiuni.Se mai evoca si tara Litua sau cea a Hategului de asemenea spatii romanesti. 
     Vom analiza acest document si mai mult decat atat vom completa imaginile si informatiile cu altele apartinand aceleasi epoci pe care o cunoaste,ca nimeni altul, invitatul emisiunii domnul academician Ion Aurel Pop,profesor la Universitatea "Babeas Bolyai " din Cluj-Napoca . Vom afla ,de pilda ca romanii si ungurii convietuiau in pace ,participau unii la sarbatorile celorlalti ,se ajutau in munca de zi cu zi. Exista asadar si o istorie a aproperii care isi asteapta  nu atat descoperitorii cat mai ales deschiderea de a fi primita.
     In final voi mai semala doar cea mai recenta lucrare a domniei sale "Din mainile valahilor schismatici.Romanii si puterea in Regatul Ungariei medievale.Secolele XIII-XIV"

Fereste-ma Doamne de prieteni.Larry L. Watts

                  "[Romanii sunt] un popor fara istorie......destinati sa piara in furtuna revolutiei mondiale......[ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevolutiei si [vor ] ramane astfel pana la extirparea sau pierderea caracterului lor national ,la fel cum propria lor existenta ,in general,reprezinta prin ea insasi un protest contra unei marete revolutii istorice......Disparitia [lor] de pe fata pamantului ar fi un pas inainte."
                                                                 Frederich Engels, Neue Rheinische Zeitung,ianuarie 1849


                     Avand la baza o asemenea "fundamentare ideologica" ne explicam mai usor si de ce romanii (oarecum bine descifrati de clasicul pe atunci in viata) nu au aderat nicicum la marile idei ale revolutiei bolsevice dar si de ce ei au fost si au ramas "oaia neagra "a lagarului comunist dupa ce fericirea a fost coborata si la noi de pe tancurile pe care lae folosea ca vehicol privilegiat.... Ar mai ramane de comentat"disparitia de pe fata pamantului " a romanilor dar tragem nadejde ca aici proorocul se va fi inselat .
                    Eticheta lui Engels i-a influentat probabil si pe cei care dupa 1944 se autointitulau public fratii nostri sau oricum prieteni neabatuti si impreuna cu care formam structura de granit a blocului comunist.
                    La blocul de granit ,structura zidului comunist al pacii dar mai ales la fisurile aparute in sectorul sau romanesc se refera monomentala lucrare pe care ne-a daruit-o istoricul american Larry L.Watts .
                    Folosind un numar impresionant de documente cele mai multe din arhivele serviciilor secrete ale tarilor membre ale Tratatului de la Varsovia cu precadere provenind de la STASI dar si din arhive americane ,domnia sa reuseste sa contureze un tablou, credem foarte realist,ce infatiseaza o Romanie "lucrata ca un stat inamic " in interiorul lumii comuniste si prezentatat,printr-o complexa operatiune de dezinformare , ca ca un "cal troian" plasat chiar de Kremlin in interiorul spatiului advers.
                    Iata ca exemplu un fragment din carte din care aflam ce sustinea Golitin ,un defector sovietic ce s-a bucurat de credibilitate la Londra si Washington .El afirma prin anii '60 "conflictul chino-sovietic este o inselatorie si independenta Romaniei o minciuna ,adaugand ulterior,la inceputul anului 1968,ca << Dubcek si revolutia cehoslovaca >> au fost regizate ,toate acestea avand acelasi scop,acela de a determina SUA sa ofere ajutor Chinei,Romaniei si Cehoslovacie ,<<ajutor ce ar folosi apoi pentru a slabi si exploata Statela Unite.>> "
                   Vom vorbi despre toate acestea dar si despre "cartea nationala si nationalista" pe care o jucau deopotriva in scopuri opuse atat Bucurestiul cat si Moscova , marginalizarea Romaniei ,prapastia dintre o politica externa bazata pe principiile dreptului international si una interna care ,mai ales in anii'80 ,a readus tara in epoca stalinista si i-a exasperat pe romani . Vom starui asupra contributiilor Romaniei in scoaterea Chinei din izolare,recunoastere RFG sau medierea procesului de pace din Orientul Mijlociu .
                 Cartea semnata de istoricul american Larry L. Watts este una dintre lucrarile fundamentale ,care prin calitatea analizei si diversitatea surselor ducumentare este dintre cele ce pot schimba perceptii si judecati bazate doar pe sentimente sau resentimente ...Ne-ar bucura ca ea sa fie citita ,comentata ,analizata ... Noi nu facem decat sa o recomandam in maniera noastra  aceea a unui dialog cu autorul si ii multumim ca ne-a oferit cu amabilitate acaeasta posibilitate

Mustafa Kemal Ataturk, dimensiunile unui mit !

       Legea numarul 5816 din 25 iulie 1951 stipuleaza ca "oricine ar insulta public sau ar intina memoria lui Ataturk va fi incarcerat primind o pedeapsa cuprinsa intre 1 si 3 ani ."


Mustafa Kemal Ataturk fondatorul Turciei moderne

        Asadar un mit protejat  legal ? Indraznim sa credem ca pentru marea majoritate a locuitorilor de astazi ai Republicii Turcia  respectul si pretuirea pantru cel care a fost arhitectul turciei moderne nu au nicio legatura cu frica de pedeapsa .....Meritele lui Mustafa Kemal sunt incontestabile si amprenta pe care personalitatea si politica sa si le-au pus asupra tarii careia i-a fost primul presedinte intre anii 1923 si 1938 ramane de nesters chiar astazi la 130 de ani de la nastere.




Pe frontul din Libia in luptele purtate cu armata italiana (1912)



Iata o sinteza a principalelor reforme :

     -Abolirea Califatului în martie 1924 ,
     -Inlocuirea  legii musulmane (Sharía) de codul civil elveţian, codul penal italian şi codul comercial german.
     - Egalitatea femeilor a fost încurajată de căsătoria lui Mustafa Kemal cu o femeie educată în Vest, Latife Hanim, în 1923 (au divorţat în 1925 ) În decembrie 1934 femeilor li s-a dat voie să voteze pentru membri din parlament şi să deţină locuri în parlament.
      - A interzis portul fesului considerat element de continuitate cu vechea oranduire. 
      -  A înlocuit ,1n 1928 ,alfabetul arab, cu care limba turcă fusese scrisă de secole, cu alfabetul latin .
       - Interdicţia musulmană împotriva alcoolului a fost ridicată (Mustafa Kemal insusi nu dispretuia deloc bautura)
       - In 1934 o lege i-a forţat pe turci să-şi adopte nume de familie în stil vestic,ocazie cu care parlamentul i-a conferit supranumele de Ataturk .

        Fara indoiala istoria acestei perioade este extrem de complicata . razboiul civil dar mai ales masacrarea armenilor sunt subiecte sensibile care trezesc si astazi puternice reactii.           
        Suntem convinsi insa ca adevarul trebuie restabilit astfel incat umbrele trecutului sa nu intunece prezentul altor generatii....
         Asadar despre Mustafa Kemal Ataturk si despre kemalism intr-o emisiune al carei invitat este dr. Ionut Cojocaru ,un tanar cercetator, bun cunoscator al istoriei moderne a Turciei.