Despre Islam si Profetul Mahomed

              "Un barbat aratos, cu parul si barba carliontate, poseda atat o buna dispozitie cuceritoate - se spune ca, atunci cand strangea mana cuiva, nu-i placea sa fie el primul care sa si-o retraga - cat si o spiritualitate charismatica. Starnea admiratie prin integritatea si inteligenta de care dadea dovada." Era cel mai bun dinte noi " aveau sa spuna razboinicii sai si era supranumit al - Amin, cel in care se poate avea incredere".

     Acesta este portretul pe care il recompune din cronici si bogata literatura ce i-a fost dedicata Profetului, Simon Sebag Montefiore autorul monumentalei lucrari " Ierusalim. Biografia unui oras".
     Se implinesc chiar pe 8 iunie 1380 de ani de cand Profetul Mahomed a parasit aceasta lume.Un excelent prilej, am considerat, pentru a vorbi despre Islam si despre fondatorul sau, Mahomed  - " Cel Laudat ".
      Am apelat pentru deslusirea obiectiva a unor realitati, mituri, sensuri sau consecinte la o distinsa cercetatoare doamna lector univ.dr.Laura Sitaru, prodecan al Facultatii de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii Bucuresti.Studiile efecuate la universitatile Bucurestisi Georgetown, stagiile de documentare de la Cairo si Tunis, lucrarile si traducerile publicate sunt tot atatea recomandari dar si garantii ca delicata intreprindere de a ne infatisa o personalitate de exceptie, o religie nu odata interpretata in necunostinta de cauza va fi tratata cu competenta si obiectivitate.
      Vom vorbi mai intai despre biografia lui Mahomed  cel pe care, in anul 610, arhanghelul Gabriel l-a vestit ca  Dumnezeu l-a ales Mesager si Profet.
      Se spune ca, apoi, acelasi arhangel l-a trezit intr-o noapte, pe cand Profetul dormea langa Kaaba si l-a insotit intr-o calatorie peste noapte ctre un sanctuar fara nume, Al Aqsa in liba araba.Mahomed il calarea  pe Burak, un bidiviu inaripat ce avea chip de om.I-a intalnit pe "parintii" Adan si Avraam, pe "fratii "sai Moise,Iosif si Iisus inainte de a urca treptele unei scari pana la Cer ....Calatoria peste noapte si Urcarea au fost singurele elemente miraculoase din biografia fondatorului credintei islamice.

       Musulmanii au ajuns mai tarziu sa creada ca Al Aqsa era Muntele Templului din Ierusalim unde au durat o faimoasa moschee,

         devenita loc de pelerinaj la fel de vestit ca Umm al Qura ( mama oraselor) Mecca, cel mai venerat loc din lumea islamica, locul masterii Profetului, care adaposteste in incinta Marii Moschei .cel mai venerat sanctuar musulman Kaaba

     



       Amintind locurile sfinte ale religiei musulmane nu putem sa nu mentionam un altul Iathreb devenit Madinat-un-Nabi adica, Orasul Profetului sau Medina cum este el cunoscut astazi .

Moscheea Profetului din Medina

          De Medina se leaga insasi intemeierea islamului caci aici s-a refugiat Profetul in anul 622 cand a fost silit sa paraseasca Mecca ( Hegira).Anul 622 devine astfel inceputul calendarului islamic.Revenit la Mecca in 630, Mahomed incepe propagarea pe scara larga a monoteismului printr-o uriasa actiune de convertire continuata, dupa anul 632, de urmasii sai, Succesori ai Trimisului lui Dumnezeu. Primul dintre ei a fost Abu Bakr, socrul sau apoi Ali,var dar si ginere al Profetului - casatorit cu Fatima, unicul copil.Asasinarea lui Ali si rascoala pornita de fiul acestuia, Husein, stranepotul lui Mahomed au condus la Marea Schisma a Islamului. Sunitii si siitii nu au gasit nici astazi punti care sa le faciliteze reconcilierea.

          Vom mai vorbi despre legea islamica Sharia in vigoare si astazi,neschimbata , in unele tari arabe dar si despre esenta religiei musulmane in incercarea de a explica realitati contemporane si de ce nu, de a depasi prin cunoastere si intelegere, proprii prejudecati. Nu in ultimul rand va promitem ca daca va veti exprima interesul pentru astfel de teme vom reveni incepand din toamna cu alte emisiuni.



Copii - dusmani ai poporului.

      Acesta este titlul unei carti aparute de curand la Editura Curtea Veche.

            Autoarea, doamna profesor Lacramioara Stoenescu, este invitata emisiunii pe care va invitam sa o ascultati.
             Pot fi insa copiii "dusmani ai poporului"? De fapt poate fi cineva dusmanul propriului popor?
             Intr-o tara democratica este greu, daca nu chiar imposibil de imaginat o asemenea "crima". In tarile cu regimuri totalitare insa lucrurile stateau cu totul altfel .....Poporul era de fapt regimul, regimul era Partidul iar Partidul se confunda de fapt cu conducatorii sau conducatorul sau. Asadar daca nu erai de acord cu conducatorul, Partidul ,regimul deveneai pe data dusmanul ....poporului!!!
             Dar copiii ? Cei mai multi nu sufereau decat presiunea ideologica, erau victime ale programului de construire a " omului nou ".Cu ce consecinte? Le putem si astazi observa.Erau insa si doua categorii de victime directe ale sistemului, in cazul Romaniei cel socialist. I-am numit pe informatorii si mai ales pe cei eliminati din scoli, deportati sau intemnitati pentru ca,nu-i asa, "aschia nu sare departe de trunchi" ! Vor fi fiind cu siguranta deosebiri intre cele doua categorii de victime dar cred ca incadrarea este, in principiu , corecta.
             In carte mentionata,doamna Lacramioara Stoenescu care ne-a pus la dispozitie si fotografiile pe care le postam, ne povesteste un episod dramatic al propriei existente. Dupa ce la 14 aprilie 1952 tatal ,Corneliu Stoenescu, fost pretor al unei plese din Bragan este arestat ( considerat "element dubios"),

Impreuna cu parintii cu catva ani inainte de deportare

intemnitat pentru 2 ani fara condamnare iar familia deportata din Giurgiu, in satul Radaseni de langa Falticeni. Satul era plin de deportati, conditiile de trai foarte grele iar atitudinea gazdei destul de neprietenoasa. Cea mai dura si nemeritata lovitura a primit-o fetita din clasa a IV - a atunci cand directorul scolii a intrat in clasa si sponandu-i " tu esti dusman al poporului " a anuntat-o ca este exmatriculata.

La revenirea din deportare impreuna cu mama si o ruda apropiata

            Din fericire doamna Lacramioara Stoenescu a reusit sa invinga incercarea la care a fost supusa. Multora dintre copiii pedepsiti atunci doar pentru ca existau  le-au fost insa frante aripile, le-au fost mutilate destinele.Totul in numele " umanismului socialist"  .....
             Pe parcursul emisiunii vom intra in legatura telefonica cu trei prieteni si colegi de suferinta ai invitatei noastre : doamna Magda Teodorescu si domnii Dinu Popescu si Dinu Vlad .
              De ziua copilului va vom vorbi despre alte copilarii din vremuri pe care le dorim pentru totdeauna apuse.

Ion Ghica si generatia sa.Ctitorii Romaniei moderne.

                    Vorbim adesea, folosind argumente pro si contra, despre vocatia europeana a romanilor despre eforturile pe care generatii succesive de lideri politici,inclusiv cea care conduce astazi destinele Romaniei, le-au facut sau le fac pentru a umple formele create in vremea noastra sau in alte vremuri,cu ......fond.
                     Cat de europeana este insa clasa politica? Raspusul pentru realitatea de astazi poate fi formulat de fiecare dintre noi....Cat despre vremurile de demult pentru a avea o opinie, in cunostinta de cauza, crede ca este necesar apelul la istorici . Invitata emisiunii debastazi ,prof.dr. Georgeta Filitti specialista in istoria secolului al XIX - lea, ne va vorbi despre ctitorii Romaniei moderne referindu-se cu precadere la Ion Ghica.

                          Ion Ghica ( 12 aug.1816 - 2 apr.1897 ),descendent al unui  neam de domni, a fot unul dintre cei mai importanti oameni politici ai veacului XIX.Prim ministru al Moldovei si apoi al Tarii Romanesti in anii unirii de la 1859 precum si in guvenul instalat la putere de Locotenenta Domneasca ( 11 febr.1866 - 10 mai 1866 ) el si-a continuat cariera politica si in vremea lui Carol I cand a detinut, in doua randuri, functia de prim ministru si ocupand in guverne sccesive diverse fotolii ministeriale.Sa mai mentionam ca a fost unul dintre fondatorii  Societatii "Fratia", ai Partidului National Liberal ( 1875 ) si ca a reprezentat Romania in calitate de Ministru plenipotentiar in capitala Marii Britanii.
                         Era Ion Ghica si un european ? Sa-i parcurgem biografia scolara : a invatat in casa sa scrie si sa citeascain limbile elina si romana, a urmat cursurile de franceza ale lui J.P.Vaillant si cursurile colegiului "Sf. Sava".A plecat apoi l-a Paris, si-a sustinut bacalaureatul in stiinte matematice la Sorbona ,a absolvit Scoala de Mine , frcventand in paralel cursuri de economie.
                          Revenit in tara imbina activitatea profesionala cu cea politica, devenind asa cum am mentionat unul dintre fruntasii Revolutiei de la 1848.Sfarsitul revolutiei il determina sa caute adapost in Imperiul Otoman unde devine prin gratia Sultanului Abdul - Medjid......bey de Samos !

Intre amintirile legate de numele sau in frumoasa insula pe care le gasim si astazi se numara si aceea de luptator contra piratilor.
                             Ion Ghica a fost insa si un insemnat om de cultura.Este suficient sa spunem ca a fost ales in patru randuri presedinte al Academiei Romane.

                              Scrisorile sale catre prietenul Vasile Alecsandri nu sunt doar fumoase ci si pretioase din punct de vedere istoric.   
                               iata cum contureaza pana mrelui intelectual portretul lui Nicu Balcescu, deasemenea prieten foarte apropiat : "Un găligan de scolar, cât un bivol de mare, tăbărâse pe un băiat slab si pirpiriu, îl trântise la pământ si-i căra la pumni, căutând să-i ia din mână o bucată de halvită.
Goliatul, căruia toti îi ziceam Sotea, pentru că era de o putere de care numai vărul meu Mavru îi venea de hac, îsi petrecea timpul mai mult la poarta scoalei…... Îndată ce cumpăra cineva un covrig sau un măr, el se repezea ca un erete si i-l smulgea din mână; gratie puternicilor săi pumni, răspândise o asa groază printre băieti, încât multi îi plăteau tribut în natură sau în parale, ca să nu-i bată sau ca să-i protege în contra altor camarazi.
                           De astă dată, însă, găsise împotrivire, băiatul, desi trântit la pământ, dar nu lăsa să-i scape halvita; o apăra din mâni si din picioare, cu dintii si cu unghiile.
….. mi-am luat inima în dinti si m-am aruncat în ajutorul celui slab si asuprit.
                         Cea dintâi grijă a băiatului când s-a ridicat de la pământ a fost să caute să-si adune după jos foile caietului său, zdrentuite si risipite în luptă …….A doua zi când m-am dus la scoală, l-am găsit în usa clasei a IV-a de umanioare; cum m-a văzut, si-a scos sapca, arătându-mi cu multumire caietul, zicându-mi:
'Uite cum l-am dres de bine; noroc, zău, cu dumneata că mi se pierdea, păcat, o grămadă de muncă'.
                    Foile rupte erau lipite si cârpite fiecare la locul lor, cu o minutioasă îngrijire. Dar ce m-a mirat mai mult a fost să văz pe unele pagine scris cu litere majuscule fraze ca acestea:
'Petru Maior spune ...'
'Fotino zice ...'
'Din Constantin Căpitanul ...'
'După logof. Radu Greceanu ...'
Aceasta m-a mirat cu atât mai mult că p-atunci nu se pomenea în scoalele noastre de istorie natională.
                    La întoarcerea mea din Paris, la anul 1841, ducându-mă să văd pe poetul Alexandrescu la  Gorgani, unde se afla închis într-o cameră în fundul curtii lângă gârlă, după ce am stat acolo până înnoptase, când am iesit, ofiterul de pază …. îmi zice:
'Vei să te duc si la Nicu Bălcescu? Nu ne vede nimeni, c-au plecat toti de la cancelarie; numai să nu spui cuiva, că dau de belea.'
                    În camera în care am intrat, un tânăr căruia d-abia îi mija mustata pe buze sedea pe marginea unui pătucean de scânduri, fără alt asternut decât o manta soldătească ghemuită căpătâi si o lumânare de seu într-un sfesnic de pământ, care lumina un Ceaslov, singura carte ce-i fusese permisă. Acel arestant era băiatul pe care cu câtiva ani îndărăt îl scosesem din mânile fiorosului Sotea.
       În tot timpul cât a trăit Nicu Bălcescu, am fost în cea mai strânsă legătură de amicitie si de comunitate de cugetări. Am trăit mult în acelasi oras, la Bucuresti, la Paris si la Constantinopol, si, când am fost despărtiti unul de altul, am fost în corespondentă continuă, ne-am comunicat totdeauna tot ce cugetam, tot ce lucram."

                  Ion Ghica s-a stins la 7 mai 1897 la mosia lui de la Ghergani

                                       Ramane insa in istorie si merita,suntem convinsi, o aducere aminte.......